Mulțumesc de îndemn, prieten bun. Nu mă aștept încă la comentarii și, de altfel, cele mai mari așteptări le am de la mine însumi.
Întrucât predicile părintelui sunt la îndemâna oricui le vrea, pe net, m-am gândit să le postez însoțite de mici comentarii fără pretenții, care să se refere la o temă sau o idee de-a părintelui.
Îmi propun, de fapt, un studiu - dacă nu-i prea mult spus, având în vedere nepriceperea mea -, pentru că părintele avea anumite teme predilecte, pe care le aborda în predici diferite, după cum găsea prilejul.
Nu am de gând să extrag temele din toate predicile și să le adun, ci, mai degrabă, să le semnalez atunci când ele se ivesc.
Am început cu pocăința din motivele arătate în introducerea topicului. Fragmentul postat nu l-am transcris încă, din lipsă de timp.
Evident, despre pocăință părintele va mai vorbi și în alte predici, după cum va vorbi despre înviere, despre jertfă (și răscumpărare), despre lumină și întuneric, despre iubire și ego(centr)ism, despre Cuvânt și despre rațiune, despre buna relație dintre știință și religie, despre normalitate, despre sfințenie ș.a.m.d.
Toate sunt teme actuale și, cred eu, de maxim interes pentru noi.
Și tocmai preocuparea pentru ele cred că ne îndreptățește să le luăm în discuție, indiferent cât de puțin ne-am pricepe, sau poate tocmai de aceea.
Având mereu modelul Mântuitorului înainte, Părintele Galeriu nu vorbea doar pentru cei cu multă carte, ci căuta să se facă înțeles de tot omul, nu era un elitist. Și cu atât mai mult se făcea respectat și iubit de către toți.
Voi continua, cu ajutorul lui Dumnezeu, iar lucrul la acest topic ar putea dura mai mult de un an, însă am nevoie de timp. Doamne ajută!
|