As dori sa imi povestiti si voi intamplari asemanatoare, cu cele ce urmeaza sa descriu si desigur nu in ultimul rand remedii cunoscute de voi.

Sunt intr-o perioada foarte grea in care incerc sa ma schimb si incerc sa ma rog cat mai mult, si o parte din timp o dedic cititului diferitelor scrieri ale ascetilor.

Eram acum 2 seri pe la doua noaptea cand invatam pentru examenul de ziua urmatoare si ma pun in pat obosit cu gandul sa ma culc insa am tras de mine sa zic o rugaciune (tatal nostru dupa care "Doamne Isuse Hristoase miluieste-ma", o tin eu asa o vreme (aveam sa aflu mai tarziu cat timp m-am rugat)...si ma rugam cateodata cu suflet dar erau si momente cand erau doar ganduri goale.

La un moment dat simt ca ceva rau se urca pe mine incepand cu picioarele si urcand pe mine, pe masura ce urca pe mine simteam ca nici nu are rost sa incerc sa ma misc caci eram complect paralizat numai mintea o mai aveam libera si aceea plina de frica, simteam ca daca misc un deget totul se v-a termina la fel de repede precum a inceput insa era fara folos. Nici nu va zic cate ganduri mi-au trecut prin cap chiar la inceputul experientei, insa mai presus de ganduri simteam ca de data asta nu pot scapa si ca e timpul sa lupt.

Sa lupt insemna sa reusesc macar o data sa zic "Doamne Isuse Hristoase miluieste-ma" din suflet, si cu toate ca imi era frica pt viata mea nu reuseam si erau doar ganduri goale.
Cu respiratia era complicat stiu doar ca mi-am tras aer adanc in piept inainte sa ajunga la cap. Tin minte ca ma apasa pe piept si daca ma opream din rugaciune se oprea si el, insa nu m-am oprit si simteam ca pierd insa i s-a facut mila lui Dumnezeu de mine vazandu-mi neputinta si inima mea impietrita de atatea pacate si a disparut dintr-o data cel ce ma chinuia.
Dupa ce a disparut am stat cateva minute inghetat de frica, dupa care m-am uitat la ceas si era ora 3:03. Deci probabil ma rugasem timp de o ora si jumate insa putin probabil deoarece nu rezist de obicei atata.

M-am simtit usurat insa mi-a fost frica sa ma culc inapoi, am adormit insa numai dimineata, si cu rugaciunea in gand.

Am mai simtit o singura data ceva asemanator in sensul ca ma rugam si am simtit ceva la picioarele mele dar nu stiam ce este si am presupus ca e ceva rau moment in care am zis in rugaciune "Doamne nu sunt pregatit inca" si a disparut instantaneu.

Eu nu sunt nici bun nici cu credinta multa, si totusi ma gandesc ca asta nu se intampla la toata lumea care se roaga. Sa fie din cauza ca am avut oarecare tangente cu persoane oculte si vrajitori?.

Sunt o persoana rationala fapt care ma obliga sa vad si cealalta posibilitate cum ca totul a fost rodul imaginatiei mele influentata de cartile pe care le citeam si ca persoana care ma chinuia era creata de mine de mintea mea... insa inclin sa cred ca nu e asa datorita detaliilor. Erau prea multe detalii si tin minte trairea rugaciunii pe de o parte chinuit de frica pe de alta parte rugaciunea mea goala si urata din cauza lipsei de concentrare, si a inimii mele impietrite.

Noapte trecuta nu m-am rugat de frica sa nu mi se intample iarasi, insa nu am sa repet aceasta greseala si diseara.

As aprecia daca mi-ati povesti si experientele voastre in legatura cu acest subiect, stiu ca este un fel de subiect tabu.