Silviu draga, ce povestesti tu pare de domeniul filmelor cu vampiri.
Va rog, atat pe Silviu cat si pe ceilalti sa nu intelegeti ca vreau sa ridiculizez pe cineva sau cred ca sunteti nebuni.
Experientele voastre in rugaciunea inimii insa nu sunt similare cu ale mele.
Nu pot sa afirm aici pe forum la ce treapta a rugaciunii am ajuns pt ca este semn al mandriei si nu doresc sa mi-o cultiv. Din pacate oamenii isi creaza ascendent din mandrie si este mai greu sa te faci credibil daca nu faci afirmatii care impresioneaza.
Eu nu vorbesc despre acest subiect din carti, acestea le-am citit mai tarziu ci din practiza zilnica a rugaciunii, un anumit timp, la o anumita ora, timp mai indelungat.
Asa am "avansat" in rugaciune ca sa zic, in sens ca nu am ramas la 0.
Nu am avut niciodata nici o experienta similara celei descrise de voi dar, daca va intereseaza rugaciunea inimii si doriti sa aprofundati practica ei veti vedea ca sunt cateva elemente cheie care ne ajuta sa urcam acele trepte descrise deosebit de simplu si sugestiv de parintele Cleopa.
Iata cate ceva din experienta mea practica:
NU am gandit niciodata: "nu sunt destul de buna pt rugaciune, nu voi reusi niciodata"
Asta veti gasi si in indrumarul privind rugaciunea inimii scris de parintele Dobzeu, daca nu ma insel.
Daca afirm CRED, inseamna ca eu cred, in tot ce inseamna Dumnezeu si Creatia lui.
Oricine poate sa practice rugaciunea si sa avanseze in ea.
Este adevarat, parintele Cleopa facea o statistica cam cati pot atinge anumite trepte, dar asta este altceva, daca ai idei preconcepute inseamna ca tu crezi in ele mai mult decat in puterea rostirii numelui lui Iisus.
Niciodata in timpul rugaciunii, cu toate ca o faceam cu ochii inchisi, nu am "vazut" nimic, nu mi-am imaginat nimic, nu am simtit nimic in neregula, ce am simtit era cu totul altceva.
Si asta tine de persoana. Puterea imaginatiei si a gandului sunt fantastice, de fapt ele ne conduc existenta fara ca de multe ori sa ne dam seama.
Exista atatea experiente despre mimarea unor perceptii extrasenzoriale care de fapt sunt autoinduse de propria noastra minte incat nu o sa insist asupra acestui fapt.
Din pacate sunt f putini care vor sa recunoasca ca fiecare dintre noi suntem responsabili pt faptele noastre, actiunile noastre, gandurile noastre.
Razboiul, necuratii, orice alte nenorociri sunt plamadite de mintea omului, indata ce el ajunge la un nou nivel de constiinta, acestea nu-si mai au rostul, pur si simplu iti dai seama ca poti trai si fara ele.
Noi nu suntem cei ce erau acum 2000 de ani, noi traim in prezent, am evoluat totusi in acest timp.
Nu putem spune ca suntem mai buni sau mai rai, mai credinciosi sau mai putin credinciosi dar, am acumulat informatie si avem o mai mare capacitate de a acumula informatie si a discerne.
NU mai poate veni orice predicator, circar, actor de meserie sa ne propovaduiasca in numele lui Dumnezeu, nu mai avem nivelul acela de credulitate pt ca avem acces la informatie in zilele noastre, nu mai este o scuza lipsa informatiei, ignoranta.
De asemenea, stiinta este deja la un nivel la care se intrepatrunde cu spiritualitate si cele doua au gasit cai comune de exprimare a aceluiasi adevar.
Cine doreste sa cunoasca poate sa o faca, nimeni nu-l opreste.
Dar, ne place sa ne martirizam, sa pozam in victime ale experientelor noastre, pt ca de fapt asta vedem zi de zi la TV si in toate mijloacele de informare in masa.
Sunt sigura ca toti cei de aici va uitati zilnic la TV, la stiri si alte asemenea.
Eu am renuntat de un an, am realizat ca nu-mi aduce nimic decat cultivarea negativismului, nenorocirilor, tragediilor, etc.
Nu stiu cati dintre voi reusiti in tot ce va propuneti, in tot ce inseamna viata, adica sunteti perfect sanatosi, aveti o familie care va sprijina, aveti o cariera profesionala de succes, va puteti permite orice va doriti, sunteti creativi in ceea ce faceti, aveti pasiuni pe care le puteti realiza, cererile voastre catre Dumnezeu sunt ascultate.
Ceea ce va descriu mai sus face posibil credinta in bine , frumos, iubire, sanatate, flori, plante , animale, oameni, intr-un cuvant Dumnezeu.
Orice alt mod de gandire va tine blocati in neputintele zilnice la care gasiti explicatii care mai de care.
Din pacate acelasi mod de abordare a vietii, adica lupta, razboiul, se regaseste la tot ce inseamna cult religios, este o trasatura comuna organizatiilor fie ca sunt ortodocsi, sectanti, practicanti ai altor miscari spirituale de peste tot.
Toti au acelasi limbaj, finalitate, scop comun.
Pana la urma este decizia fiecaruia unde vrea sa se pozitioneze, ce parte a vietii alege.
Alegerile sunt totdeauna ale noastre si ale noastre raman.
|