Ceea ce observ eu este că mai nimeni nu este atras de meserii. Copiii au, de multe ori, înclinație spre meserii, dar, când vine vârsta alegerii, tinerii fug de ele precum Guvernul de Constituție...
În Capitala Țării, eu nu găsesc o lenjereasă capabilă să confecționeze un furou pentru fiică-mea. Nu găsesc un bijutier capabil să execute o pafta din argint după un desen. Cizmarul meu, un bătrân maistru, a murit cu regretul că nimeni nu vrea să continue meseria și atelierul lui și nu știu unde am să-mi mai fac pantofii. Nu mai departe de acum 20 de ani exista "Cooperativa Cartonajul": mi-am dat seama că nimeni nu mai e capabil să facă o cutie de carton când modista mea, care îmbătrânește și ea, mi-a spus că ar fi bine ca pălăriile pe care mi le-a făcut și pe care le-am dus la călcat să stea în cutii dedicate, de carton. Astă vară a trebuit să restaurez fațada casei. Nu prea mai există ipsosari în oraș, care să facă un tipar după model de ceară.
M-am întrebat cum de primăria orașului meu a cheltuit 100 de milioane de euro pe un grup statuar, foarte frumos, e adevărat, în fața Teatrului Național, dar în care statuile artiștilor sunt din bronz neșlefuit. Motivul e foarte simplu: nu mai șlefuiește nimeni statui din bronz, de aceea ele sunt așezate așa cum ies din turnare. Benvenuto Cellini își lucra statuile asistat de 40 de muncitori de înaltă calificare, care post-procesau statuile. Astăzi, problema nu este atât că nu mai avem un Cellini, cât că nu mai există în toată țara cei 40 de muncitori capabili să facă ceea ce aceia făceau.
Dovada cea mai bună că așa stau lucrurile a fost când ne-am recuperat biserica. Preotul citea dintr-o Evanghelie care trebuia ferecată și nu am găsit pe nimeni în București capabil să-i facă ferecături. Am găsit, pe undeva pe la Cluj, un bătrân care mai făcuse asta în tinerețile lui și, după trei luni de încercări de a-și aminti cum făcea pe vreme când lucra la jupân, a ieșit ceva cât de cât acceptabil. Pe urmă, am avut episcop. Trebuia dicher și tricher (sfeșnicele acelea două care susțin lumânări încrucișate cu care iese arhiereul în ușile împărătești). Am găsit unele de cumpărat, că de făcut la comandă, nu mai face nici un bijutier. Ba nu au cuptor destul de mare, ba nu au bronz, ba nu au autorizație de pus bronzul în cuptor. De fapt, nu au nici chef, nici știința de a lucra decât cercei cu matrițe prestabilite, comandate după reviste.
Meseria e brățară de aur ? Haida, de ! Idealul e să facem o facultate, acolo, ce-o fi, după care să plimbăm niște hârtii prin firmă.
|