SONETUL BĂTRÎNULUI OȘTEAN
Purtat spre vămi de-un înger ce mă știe
cum nici eu însumi nu mă știu la fel,
străvăd din mers rîvnita-mpărăție
și ca un prunc mă dau pe lîngă el.
De-o fi să aibă cerul milă mare,
nu de ce-am fost, ci de ce-am vrut să fiu,
voi cere-n vecii vecilor iertare
că n-am umblat cu îngerul de viu.
Și de-o să aibă ruga mea-nlesnire,
nu zic de sfînt, ci doar de slugă bună,
voi trage-n sus, pe firul ei subțire,
cît pot din neamul meu, ca pe-o arvună,
căci tot ce-am fost în lume, după fire,
se face-n cer o singură iubire.
IPS Bartolomeu Anania - Leul Ardealului
__________________
"În zadar se numește creștin acela, care nu are dovadă sensibilă că Harul lui Dumnezeu sălășluiește în el" - Sf. Simeon Noul Teolog
|