Cand ma gandesc la tigani acum, ma gandesc la ei ca la o minoritate marginalizata. Sunt si ei oameni, multi dintre ei saraci, si stim prea bine ce face saracia din om. Am trait-o pe pielea noastra in anii tristi dinainte de `89.
Prima amintire legata de tigani dateaza din anii copilariei mele, cand lipsa generala de haine si de bani ii facea pe tigani sa vina la usa si sa ceara ceva nesemnificativ, ca de exemplu un maieu, timp in care luau loc la usa locatarului si nu plecau pana nu aveau traista plina. Cereau de toate, un pantalon pentru barbat, o hainuta pentru puradel. Mai facea si mofturi. Ma intreb si acum cum proceda de adormea vigilenta celor care le deschideau usa, vigilenta dealtfel intotdeauna prezenta, caci era cunoscut modul lor de a convinge oamenii. Circulau chiar si povesi cu doamne, care scosesera tot continutul dulapului spre a-l oferi pentru o oala, o tigaie. Vremuri de mult apuse.
Acum tiganii si-au schimbat numele in rromi, adica din robi in cetateni. Acest lucru obliga si nu putem decat sa speram ca schimbarile se vor face simtite, mai mult si mai bine decat acum.
Am vazut o colectie de fuste lucrate in stil "tiganesc". Doar pliurile le aveau in comun cu portul traditional. In rest atata armonie in imbinarea culorilor, cum rareori mi-a fost dat sa vad.
Sa speram ca epoca tiganilor va disperea si ca epoca rromilor va fi insotita de o schimbare calitativa, avand in vedere ca nu mai ocolesc, ca in trecut nici scoala si nici biserica.