Miniatura Picu Patrut.
30 noiembrie: Sfântul Andrei (Sântandrei); Ieșirea din Filipii de Toamnă
Se zice că Sfântul a fost copil părăsit de mamă, pus într-o albiuță și aruncat pe apă. O femeie l-a găsit și l-a luat. Copilul a crescut și făcea pe paznicul în livadă. Tatăl vitreg a venit într-o noapte să vadă și el ce mai e pe acolo. Băiatul, fără să știe, l-a împușcat. S-a dus la preot să se mărturisească. Preotul i-a spus că păcatul este atât de mare încât nu poate fi curățat decât prin foc. Andrei îl omoară pe preot. Caută altul și sfârșitul este același. Se duce la un călugăr. Acesta îl păcălește să intre într-o fântână. Închide fântâna cu un lacăt și pune deasupra un bolovan foarte mare. Cheia de la lacăt o aruncă într-o apă. După o sută de ani, niște pescari aduc călugărului (care, culmea, mai trăiește) câțiva pești. Într-unul din pești călugărul găsește cheia. Trimite pe cineva să deschidă fântâna. Andrei este, și el, încă viu. Îi pun în spinare o pereche de desagi plini cu bolovani și îl trimit să pască oi până când oile cele albe vor deveni negre și cele negre albe. Andrei pleacă, având bolovanii în spate și oile în față. Întâlnește un hoț care îi spune că a omorât oamenii din trei sate și merge să-i omoare și pe cei din alt sat. Andrei ridică ciomagul și îi dă hoțului una în cap. În clipa aceea oile își schimbă culorile. Dumnezeu îl iertase.
În noaptea de Sfântul Andrei, cohortele de duhuri necurate se dezlănțuie. Strigoii și strigoaicele, călărind limbile de meliță, se bat la hotare. Oamenii se apără cu usturoi tăvălit în funingine, mănâncă mujdei. Se pare că strigoiul vine la fereastră și te întreabă: ai mâncat usturoi? Tu trebuie să mănânci, dar să nu-i răspunzi. Dacă îi răspunzi, amuțești.
Strigoii se fac din copii proveniți din mariaje între rude, din copii nebotezați, lepădați, născuți între tufe, din copii care, la naștere, au avut o bucată de placentă pe cap. Și un adult poate să devină strigoi dacă îl mușcă un țânțar în ziua de Sfântul Gheorghe, dacă jură strâmb sau are a face cu Diavolul. Noaptea de Sfântul Andrei este foarte bună de vrăji. În multe locuri se zice că Ursitoarele vin să vorbească cu fetele despre ursitul lor. Sfântul Andrei este pus în relație cu lupii; el e protectorul oamenilor atacați de lupi. De casele unde Sfântul Andrei are ținere nu se apropie lupul. În această zi nu se dă nimic de împrumut. Copiii taie ramuri de măr, păr, prun și le pun la înflorit să le aibă la Sfântul Vasile, când sorcovesc. De Sântandrei se ține ultimul dintre Filipii de Toamnă.
Andrei, fiul lui Iona din Galileea și fratele lui Petru, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. După ce acesta îl botează pe Iisus în Iordan, Andrei îl urmează peste tot pe Mântuitor, fiind martorul minunilor pe care le săvârșește. Propovăduiește credința lui Hristos în Balcani și în ținuturile Mării Negre. Sfârșește răstignit pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de „crucea Sfântului Andrei“.
de Irina NICOLAU, "Ghidul sărbătorilor românești", Humanitas, 1998.
Icoană din colecția Picu Pătruț.
De pe site-ul celor de la MNAR