[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Problema lui Luther nu a fost neascultarea.
Nici cei mai intransigenţi "antiecumenişti" nu-l blamează pe Luther fiindcă s-a opus Papalităţii, ci doar pentru teologia sa.

Vezi tu, daca Luther ar fi pus inainte ascultarea, ar fi ramas calugar romano-catolic si nu cu mult departe, ca si intelegere si practica a lucrarii mantuirii subiective, de Biserica.
Insa a pus inainte, valoarea propriei judecati, care s-a dovedit a fi gresita, departandu-se astfel ani-lumina de ceea ce spuneam mai sus.

La fel, sfinţenia lui Maxim Mărturisitorul nu se datorează doar calităţii sale de disident, ci curajului de a-L mărturisi pe Hristos cu preţul sacrificiului suprem.

Tehnic, de fapt a marturisit o dogma si inca una care tine de o chestiune delicata si de o intelegere care nu este multora chiar asa accesibila.
Personal, cred ca a avut un mandat expres, de Sus, si nu a fost o ambitie personala rezultata dintr-o "problema de constiinta" cum a incercat Fani sa puna problema.

Prin urmare, disidenţa nu este o virtute în sine, ci se cuvine a fi evaluată teleologic.
În schimb, obedienţa da, e viciu în sine, pentru că se opune libertăţii.
Obedienţa se află în antiteză cu ascultarea creştină autentică, aşa cum postul creştin autentic este opus sinuciderii prin inaniţie.

Aici te-ai jucat nitelus cu cuvintele si ai reusit sa introduci foarte originala notiune de "obedienta" care nimeni nu a pus-o in discutie, practic o a treia categorie dintre cele doua disputate: opozitie(disidenta, daca vrei) vs. ascultare.

Mai corect ar fi fost sa spui ceva de genul: "disidenta nu este nici o virtute, nici un pacat in sine, ci trebuie analizata in raport cu valorile crestine, atat morale cat si teologice."

Ascultarea creştină cu dreaptă socotinţă, bazată pe încredere, este virtute, iar obedienţa, ascultarea necondiţionată, e sinucidere duhovnicească.
Îl ascult cu drag pe părintele meu duhovnicesc în mod liber, fiindcă AM ÎNCREDERE în sfinţia sa, pentru că părintele îmi este îndrumător spiritual.
Astfel, ascultarea autentică e rod al iubirii, respectului şi încrederii faţă de persoana celui de care mă las influenţată, iar nu al unui respect principial faţă de ideea de autoritate şi ierarhie.

Interesant ce spui tu acolo, dar din pacate iubirea, respectul si increderea de care vorbesti tu pot fi de o natura mult mai subiectiva si chiar eronata fata de principiul abstract, aparent impersonal si rigid, al autoritatii si al ierarhiei.

Îl ascult pe părintele, nu fiindcă altfel aş merge în iad, ci fiindcă ştiu că sfaturile Sfinţiei Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experienţe de viaţă spirituală, de viaţă dedicată lui Hristos Dumnezeu.
Îl ascult pe părintele meu duhovnic în mod raţional: dacă părintele mi-ar spune, de exemplu, să abandonez studiile teologice... nu l-aş mai asculta; ceea ce nu ar însemna că mi-aş pierde încrederea în părintele, ci i-aş rămâne fiică duhovnicească şi aş continua să-i urmez sfaturile în alte privinţe.

Mie mi se pare ca te contrazici singura.
Uite:

A: "ştiu că sfaturile Sfinţiei Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experienţe de viaţă spirituală, de viaţă dedicată lui Hristos Dumnezeu."
versus
B: "dacă părintele mi-ar spune, de exemplu [ceva ce nu-mi convine] nu l-aş mai asculta"

Pai cum vine asta?
In ciuda "unei îndelungate experienţe de viaţă spirituală, de viaţă dedicată lui Hristos Dumnezeu." pana la urma tu esti cea care stie mai bine ce e bine si ce e rau?

Pana la urma experienta ta limita de viata si spirituala este cea care valideaza sau invalideaza sfaturile lui?


Daca ai ceea ce ai nevoie, pentru a fi o astfel de supra-autoritate peste cea a lui, de ce mai ai nevoie de el in primul rand?

În schimb, pe un episcop nu l-aş asculta aşa cum îl ascult pe părintele meu duhovnic, decât dacă mi-ar argumenta foarte convingător ceea ce crede el că e bine să fac.

Tot e bine, macar episcopul are o sansa, aceea de a-ti explica si a te convinge, pe cand parintele duhovnicesc nici macar asta, din ce ai zis, nu l-ai asculta pur si simplu, daca nu-ti convine ce-ti cere.

Altfel, dacă mi-ar spune ceva neargumentat, legat de viaţa mea duhovnicească, n-aş lua în considerare, din două motive:
1. pentru că nu mă cunoaşte, nu-mi ştie nivelul duhovnicesc, ispitele, frământările, neliniştile, idealurile etc;

Ar putea fi "vazator cu duhul".
Ar putea sa nu-ti spuna din prima, ca nu are de unde sa stie, intr-adevar, dar prin prisma experientei de viata si cateva discutii, dupa modul in care abordezi anumite probleme si enunti anumite principii de gandire, sa-ti cunoasca slabiciunile si caderile si unde ele au sa te duca tinand cont de un anumit context de viata..

Si sa iti recomande sa eviti acel context, si chiar fara explicatii, daca si-ar da seama ca oricum n-ar ajuta la nimic, tu considerand ca stii mai bine chiar decat cei mai experimentati duhovnici.

Ba chiar s-ar putea ca explicatia exacta sa nu o aiba nici el, simtamintele duhovnicesti nu se traduc neaparat in cuvinte, chiar daca functioneaza binisor in firea despatimita.

2. pentru că nu-l cunosc nici eu şi nu ştiu cât este de bine pregătit teologic, spiritual etc.

Cu alte cuvinte, pentru a avea o sansa la aprobarea ta, ar trebui sa faca eforturi deosebite sa te impresioneze mai intai.

Sa stii ca nu toti au timp de jocuri din astea.
Daca nu ai incredere in el, nici nu trebuia de la bun inceput sa te afli acolo.

De asemenea, între un părinte profesor al meu de la Teologie şi un episcop mai puţin pregătit teologic, aş avea mult mai mare încredere în părintele profesor, neţinând seama de ierarhie, ci de pregătirea teologică a fiecăruia.

Depinde ce intelegi tu prin "pregatit teologic" si la ce capitol ar trebui sa ai incredere sau nu.
Daca e vorba despre cum interpreteaza Sfanta Traditie un pasaj din Sfanta Scriptura, poate profesorul stie mai bine.

Daca e vorba de un aspect duhovnicesc, care tine de modul in care abordeaza fiecare trairea crestina, nu se stie.
Faptul ca unul e episcop si celalat profesor nu spune mare lucru despre cine ar putea avea dreptate intr-o astfel de problema.

Acum sper că mi-aţi înţeles mai bine punctul de vedere.

Eu am inteles, dar din pacate problema nu tinde sa se simplifice ci sa se complice.

Revin.
Doamne ajută!

Astept. :)
Cu bucurie.