Arhimandritul Emilianos Simonopetritul
Oamenii cred că, atunci când cineva pleacă la mănăstire, se îndepărtează de societate și se "sălbăticește". Ei spun aceasta, dar uită că monahii sunt oamenii cei mai sociabili. Să știți că nimeni nu poate să devină monah dacă nu este și amabil, binevoitor, adică dacă nu poate să socializeze cu oamenii și să înfrunte toate problemele care se ivesc în societate.
Dacă nu s-a căsătorit și nu a dorit să aibă familie fiindcă i s-a părut o jertfă prea mare, de asemenea, nici călugăr nu va putea să se facă. Trebuie să simtă siguranță în viața lui. Mănăstirea nu este refugiu pentru cei care nu au putut sau nu au știut să-și rezolve anumite probleme. Prin urmare, monahul renunță la toate cele lumești înainte de a merge la mănăstire, dar nu le neagă, nu le condamnă, nu le disprețuiește, ci dorește ceva mai înalt pentru el. (sursa: pemptousia.ro)
|