Citat:
În prealabil postat de Ursu-WiFi
Dar aici nu vorbim despre altfel de imprumuturi, aici vorbim strict de imprumtul banesc.
In LEVITIC, Dumnezeu spune ca n-ai voie sa imprumuti pe un sarac cu dobanda:
Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă.
Deci la Dumnezeu imprumutul de bani este de fapt milostenie.(ca daca nu-i iei dobanda
atunci aia nu este afacere, ci o faci din mila).
Si atunci poti sa cuplezi cu ce zicea apostolul Pavel si anume, datoria ca modalitatea de
exprimare a milosteniei si recunostiintei.
Dar in contextul nostru, Mihnea se refera probabil la acel sistem la care m-am referit si eu
si anume ca fariseii foloseau datoria/banii/imprumutul nu in scopul descris de tine sau
de apostolul Pavel, ci in scopul descris de mine.Adica actiona ca un sistem de control al
maselor catre buzunarele fariseilor.
|
Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Daca lucrul e rau, de ce-l ingaduie Dumnezeu? Dintru inceput am pus accent pe acest principiu simplu, doar noi vedem doar partea goala a paharului. Pe cine intereseaza pacatul in sine? Vrem sa traim pe spatele celor slabi, vrem sa facem fapte mai putin sau deloc ortodoxe... Acestea intra in "datoriile la celalalt stapan"! Am pus mai sus bolduit un anume citat,
ingaduit, deci de Dumnezeu:
Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. De aici fiecare intelege ce vrea. Eu insa ma refer la cealalta parte a baricadei: smerenia... Constiinta ca suntem "datori" lui Dumnezeu (sau omului, sau institutiei abilitate) la care am apelat din proprie vointa. Imprumutul, chiar si in bani cu dobanda, este ingaduit de Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe cel ce nu prea are abilitati sa faca economie... Este o sansa si o mana (parsiva) intinsa si acelora care sunt constienti ca vor munci inzecit, sa plateasca datoriile. Iar asta, in fata lui Dumnezeu inseamna smerenie, ascultare si supunere. Din acest punct de vedere trebuiesc privite lucrurile, nu din punctul de vedere al profitorilor... Ei vor plati intr-un fel sau altul, dar sa nu uitam ca vamesii s-au mantuit in timp ce carturarii si fariseii au ramas mandri si vicleni!