[Moroco]

Pericolul vine din lumea lumii iadului, din faptele cele rele ale omului cu suflet rău, stricat.

Vine umbra morţii şi duhul hulei, umorul cel negru cinic, crud, sceptic, ironizant asezonat cu banii plini de miros murdar şi te ia şi te duce în lepădarea de credinţa cea credincioasă în Dumnezeu, în Hristos, în Cuvântul lui Dumnezeu, în sfinţi... susţinând că starea de vânzător şi de trădător e o stare de pace lăuntrică... ăsta e pericolul: egoismul şi linguşirea de sine ce te îmbolnăveşte ca să aibă scuze şi motivare pentru neimplicare în CREDINŢĂ şi care se disculpă linguşitor de parcă ar fi aşa o autoîndreptăţire de sine, dar nu e dreptate ci e disculparea ce vine din patima justiţionară a lumii defrânate.

Te ia egoismul ăsta groaznic şi te face certăreţ şi dezbinator şi bolnav ca să te târăşti spre ''altruismul'' egoismului autodistructiv, te extenuezi până la sinucidere ca să fii de ''folos'' nu ca să crezi şi să faci tu liniştit ceea ce ascuţi şi ce crezi ci ca să facă mereu altul pentru egoismul tău, ca să lucreze el şi să scapi tu de muncă şi de datorii şi de răspundere ca un belfer şi ca un trepăduş.

E vorba că vine stresul şi grija exagerată. Exagerarea grijilor e problema fiindcă asta omoară inima şi credinţa şi te ia nebunia din mâna lui Dumnezeu ca să-ţi faci eurile intereselor tale de om al lumii, de om egoist ce se autodistruge din ''altruism'' exagerat care e defapt faţeta autodistructivă şi târâtoare a egoismului slugarnic şi linguşitor care cere repetarea răului aruncând vina pe repetarea binelui. Ajunge chiar să te motiveze cu formula repetării binelui pentru a repeta răul ca o eliberare şi tu nu poţi să te opreşti nevrând să vezi ce faci: repeţi fapta rea negând că e faptă real!

Grijile şi stresul normal sunt benefice pentru Credinţă, emoţiile, frica, neputinţa firească..,
însă exagerarea lor vine din egoism feroce viclean şi laş care duce la lepădarea de CREDINŢA CREDINCIOASĂ.

Casnicii tăi sunt vrăjmaşii tăi cei mai de temut creştinule ortodox fiindcă ei au interesul şi vor să-ţi ia casa pe care ai pus-o în stăpânirea Domnului. Credinţa Credincioasă e casa ta! Străinii vin şi ei să mai apuce câte ceva din viaţa ta ca o pradă scoasă la vânzare într-o vitrină de muzeu!

Sexul şi hula ne ia casa şi limbajul. Desfrânarea occidentală, orientală sau autohtonă ne ocupă şi intră până şi prin mânăstiri şi biserici... fuuui ce mare ruşine!