Spune icamilin ca daca moare un om fara sa aibe candela aprinsa la capatai, merge la Hristos fara lumina. Eu nu cred asta, depinde cum era sufletu omului in acel moment, ca daca era curat, => ca era luminos, nu mai avea nevoie de nici o candela materiala care probabil l-ar fi dus cu lumina la Hristos. Bine ar fi sa ne ajute candela materiala in vre-un fel, eu as vrea sa fie asa, ca ne-ar usura mult toata treaba, dar tare mi-e frica ca nu ne-ajuta cu nimica atata timp cat suntem mandri, rai si plini de invidie/ura, sau de dorinta continua de razbunare pentru cei care ne fac rau, iar pe deasupra si plini de vicii. Dar de ce nu vorbiti si de "candela" sufletului nostru? Cu ea ce facem? O aprindem pe cea materiala, iar inauntru nostru zace intuneric. A, pai stiu ca e usor sa vorbim de cele din afara noastra, mda.
Icamilin, ma scuzi ca ti-am bruiat initiativa ta cu candela, insa asa am simtit eu ca trebuie sa spun despre subiect, si o spun pentru ca chiar eu am tinut cu atata darzenie candela aprinsa in fiecare noapte, dar gandu si sufletu meu erau departe de Dumnezeu, bantuind in lumea pacatelor, nu ma schimba deloc candela aprinsa pentru ca de fapt eu nu fac ce trebuie si ce e important cu adevarat. Asa ca imi pare rau, dar realitatea-i alta, adevaru e ce traim noi zilnic, nu visarile frumoase.
|