Multumesc inca o data tuturor pentru rugaciunile voastre facute pentru bunica mea.
Vreau sa va anunt ca starea de sanatate a dansei este mai buna. Am fost astazi la spital si am gasit-o ceva mai bine si cu valori mai scazute ale glicemiei.
O surpriza placuta a fost si faptul ca spitalul Malaxa s-a modernizat foarte mult si acum chiar arata civilizat, curat si e un mediu placut pentru pacienti.
Bunica are parte de colege placute in salon (3 batranele foarte simpatice) si e cald si curatenie, au grup sanitar propriu in salon de 5 paturi iar dansa era mai bine dispusa (desi, ca oricui, nu-i face placere sa se afle in spital si sa stea cu branulele pentru perfuzii infipte in mana)
Vreau sa va mai povestesc o mica intamplare care mie imi demonstreaza iarasi cat de mare este puterea rugaciunilor si minunile lui Dumnezeu.
Astazi, dupa atata stres si agitatie trebuia sa mai rezolv si niste probleme amanate de ceva timp. Mai precis, trebuia sa returnez ceva unei persoane. Alta alergatura, alte drumuri, pe langa drumul la spital si celalalte treburi zilnice, si pe deasupra si pe vremea asta urata care a fost azi in Bucuresti
In fine.. ce trebuia facut, trebuia facut. Am sunat persoana respectiva cu gandul sa ma intalnesc cu ea candva dupa vizita mea la spital la bunica. Zis si facut. Insa doamna respectiva mai avea treaba si mi-a propus sa ne intalnim candva in jurul orelor 19.30-20.00 pe undeva la Dristor sau la Unirii.
Eu imi propusesem sa ajung la ora 17.00 la slujba de seara din fiecare Vineri la biserica Sf. Gheorghe de la Universitate (unde ma duc cu drag aproape in fiecare vineri).
Fiind orele 16.30 am zis ca am timp sa ajung din Pantelimon la Universitate si am plecat cu acest gand de la spital. Insa nu prea cunosteam acea zona a orasului asa ca am luat un autobuz intr-un sens gresit. Intr-un final am vazut pe geamul autobuzului o statie de metrou si am coborat cu gandul ca la metrou imi va fi mai usor sa ma orientez.
Nu a fost sa fie asa. Din cauza lipsei de indicatoare pe peron si a hartilor cu trasee din compartimentul de tren (era un metrou din acela vechi), am ajuns sa ma "ratacesc" prin metrou cam vreo jumatate de ora si sa ma umplu de nervi pana ce am ajuns intr-un final la statia Unirii.
Tocmai coborasem din metrou cand primesc un telefon de la un domn (din partea persoanei cu care trebuia sa ma intalnesc sa-i returnez ce aveam de returnat) care ma ruga sa ne intalnim la metrou la Timpuri Noi. Omul fiind blocat in acel moment in trafic undeva pe la Piata Victoriei.
Nu prea aveam incotro si, desi ma aflam la distanta de 10 minute de biserica unde doream sa ajung (Sf. Gheorghe) si ceasul arata deja ora 17.10 (slujba incepuse deja) trebuia sa raman pe loc si sa astept sa ma sune domnul respectiv cand se apropia de zona pentru a lua metroul spre Timpuri Noi.
Eram deja suparata si imi luasem gandul ca voi mai ajunge la slujba sau sa ma inchin la moastele Sfantului Nicolae (pentru cei care nu stiu, Biserica Sf. Gheorghe de la Universitate are racla cu mana sfantului mare ierarh Nicolae) - un sfant f drag sufletului meu.
Cum mai aveam ceva timp de pierdut si ca sa-mi alung gandurile de frustrare si nervii care-mi dadeau tarcoale am scos din geanta si am inceput sa citesc acatistul Sf. Nicolae.
Nici nu am terminat bine de citit ca m-a sunat domnul cu care trebuia sa ma intalnesc.
Va redau pe scurt discutia.
Domnul - "Nu va suparati, este traficul f aglomerat si eu as dori f mult sa ajung in zona Universitatii pe la Sf. Gheorghe. V-ar deranja f tare sa ne intalnim acolo in loc de Timpuri Noi?"
Eu - "Sigur ca nu. Unde anume doriti sa ne intalnim? Pe partea cu biserica sau vis-a-vis?"
Domnul - "Pai stiti, eu as vrea sa ajung chiar la biserica, daca nu va deranjeaza f tare pentru ca ninge tare puteti veni chiar la biserica?"
Va dati seama cat de mult m-am bucurat si m-am minunat.
Am ajuns la ora 18.00 la biserica, m-am intalnit cu dl respectiv si am prins si sfarsitul slujbei. N-a mai fost nevoie sa ocolesc jumatate de Bucuresti ca sa ajung acasa si mi-am indeplinit si dorinta fierbinte a sufletului sa primesc binecuvantare de la parintele, sa ascult o predica minunata despre rabdare si intelegere si sa ma inchin moastelui Sf. Nicolae.
Spuneti voi acum, nu a fost o minune a sfantului Nicolae? Mi-am dorit sa ajung la el si mi-a deschis calea, mi-a descalcit drumurile si a facut ca omul cu care trebuia sa ma intalnesc sa aiba aceeasi destinatie ca si mine. Si astfel sa ajungem amandoi acolo unde era mai important sa fim. In casa Domnului la sfanta slujba.
Am plecat senina si linistita din biserica. Dintr-o data vremea urata de afara nu ma mai deranja, nu m-a mai suparat nici faptul ca a trebuit sa astept destul de mult timp tramvaiul si nici faptul ca era aglomerat.
Este pentru a nu stiu cata oara cand Bunul Dumnezeu imi descopera cat de mare poate fi ajutorul lui daca ne rugam Lui si sfintilor parinti si daca, in momente cand simtim ca ne cuprinde tulburarea, cand nervii se agita in firea noastra pacatoasa ne amintim de rugaciune si nu ne lasam prada deznadejdii si gandurilor de manie si suparare si in loc de asta ne asezam la rugaciune. Oriunde am fi si oricat de potrivnice ar parea circumstantele.