[mariamargareta]

251. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim ocazionată de praznicul Adormirii Maicii Domnului (III)

Cei care le contestă virtuţile de “prooroci” ale liderilor pucioşi (ale acestor epigoni moderni ai proorocilor mesianici ai Vechiului Testament), sunt cotaţi ca lipsiţi de “darul credinţei” şi de vederea celor nevăzute ale lui Dumnezeu şi tocmai de aceea îi consideră (cică, pe nedrept) pe liderii de la Pucioasa ca fiind aiuritori, nebuni, bolnavi, semeţi, şi mai ales, mincinoşi:

“O, de ce M-au vestit proorocii cei de demult că Eu sunt Fiul Tatălui, că Eu sunt, şi că voi sosi pe pământ Mântuitor şi că voi primi moarte şi apoi ridicare şi înviere, şi Mă numeau ei Fiul Omului? O, aceia M-au văzut, căci în ei darul credinţei le-a dăruit ochi pentru cele nevăzute ale lui Dumnezeu şi vedeau, şi erau pe pământ împărţite oamenilor vedeniile lor, şi aveau oamenii cârmuire din cer prin cei ce vedeau pe cele ce sunt şi vor fi. O, s-au deşteptat oamenii, aşa zic ei, şi zic că aiureşte omul care vede ceva din nevăzutele lui Dumnezeu, şi zic despre acela că e nebun sau bolnav sau semeţ sau, şi mai mult de atât, mincinos. N-au oamenii credinţă pentru cele nevăzute, şi care lucrează şi împlinesc tainic şi se împlinesc, ca apoi să se arate.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Cei care aspiră să ajungă Dumnezei au o soluţie simplă: să intre la învăţat învăţătură nouă, şcolari la “Şcoala Harului de la Pucioasa” şi să se angajeze plenar la “lucrarea” cea nouă a “Cuvântului” de la Noul Ierusalim. Puţini însă consimt să-şi piardă timpul cu aiureli şi să se lase păcăliţi de liderii pucioşi, ca să ajungă simultan şi “sfinţi”, şi “îndumnezeiţi”, şi “plini de har”, şi “făcuţi” oameni cereşti pe pământ:

“Dacă ar fi să vrei să fii Dumnezeu, atunci ar fi să intri la învăţat ca să ştii cum să fii şi cum poţi să fii Dumnezeu, căci Eu în toată lucrarea Mea, numai de la Tatăl iau ca să ştiu şi ca să fac [...] O, n-are omul timp pentru Mine şi pentru cuvântul Meu împlinit în el, şi de aceea nu poate el să se îndumnezeiască, să fie plin de harul Meu cel făcător de om ceresc pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

“Grădina Întâlnirii” de la Pucioasa este cotată a fi cel mai frumos loc de pe pământ şi totodată singura grădină în care paşte turma cea credincioasă în Dumnezeul Pucios, Cel ce grăieşte cu multul oilor Sale care îşi hrănesc inimioarele cu nevăzutele, neauzitele şi nesimţitele Lui:

“O, unde să mai fie un loc mai frumos, un pământ mai frumos şi mai slăvit de cer şi mai împodobit cu cele nevăzute ale lui Dumnezeu, ca şi aici aceste grădini pe care Eu, Domnul, Îmi pasc turma cea credincioasă, aici, unde Eu, Domnul, cobor cu norii şi grăiesc cu multul cuvântul Meu deasupra celor cu darul credinţei în ei? O, popor al grădinilor Mele de azi, hrăneşte-ţi, tată, credinţa şi inimioara cu nevăzutele lui Dumnezeu...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Parodiind mitul lui Prometeu care ar fi furat focul sacru de la zeii Olimpului, liderii pucioşi pretind că ştiinţa de pe pământ este furată de om de la Dumnezeul Pucioasei. Telefonia, telegrafia, radiofonia, televiziunea, informatica, toate sunt furate de om de la Dumnezeul Pucioasei, delapidându-i Acestuia drepturile de Autor:

“O, iată cum a furat omul de la Dumnezeu, din nevăzutele lui Dumnezeu şi le-a aşezat pe pământ apoi ca să se fălească el cu ele! Aşa cum a furat Adam ştiinţa cu care a spus apoi că femeia este carne din carnea lui şi os din oasele lui, şi apoi a ştiut pe mai departe să aducă la vedere urmaşi, dar ca omul a ştiut şi nu ca Dumnezeu, tot aşa fură omul până la capătul timpului din nevăzutele lui Dumnezeu ca să facă el ce ştie, ce-i vine în cap să facă pe pământ din cele ce sunt şi nu se văd, şi aşa se face omul hoţ de cele ce nu sunt ale lui, ci ale lui Dumnezeu sunt, şi, iată câte scoate el ca să le arate a fi ale lui, ale minţii lui pe pământ, şi le face lor trup şi le numeşte cu nume puse de el şi le zice: telegrafie, telefonie, radiofonie, televiziune, informatică, şi cum vrea el să le mai spună la cele ce aduce omului în mână: telefon, radio, televizor, calculator, şi multe nume stâlcite pe toate câte le dă omului în mână ca pe nişte jucării cu suflet în ele, şi omul se încântă, şi cerul de sfinţi şi de îngeri se uită pe pământ cât de mult a furat omul din nevăzutele lui Dumnezeu, din înţelepciunea lor, pe care Domnul o foloseşte între El şi om, iar omul a furat din ele după ce a fost zidit de mâna lui Dumnezeu pe pământ şi se făleşte cu ele, şi zadarnic se făleşte cu cele ce nu sunt ale lui, căci din ale Mele a furat şi s-a semeţit, şi apoi s-a ascuns de Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Liderii pucioşi dau pe faţă blestemăţia secolului: “copiii de azi se fac diavoli îmbrăcaţi în piele de om şi scule vătămătoare” pentru sufletele oamenilor:

“Se bucură omul că naşte prunci din plăceri păcătoase, dar iată cui dă el rod! Lui satan îi aduce avut, căci copiii de azi se fac diavoli îmbrăcaţi în piele de om şi se fac slujitori potrivnicului lui Dumnezeu, furului, şi se fac scule vătămătoare de suflet printre oameni pe pământ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Pucioşii răstălmăcesc din nou Scripturile, pretinzând că diavolul n-a existat înainte de căderea omului, ci omul l-a zidit pe diavol, după căderea lui în ispită:

“ O, eşti de plâns mai mult decât diavolul, căci tu eşti cel văzut, eşti trup, iar El este nevăzut, căci este duh. Întoarce-te, dar, ca să vezi ca Dumnezeu şi nu ca diavolul, căci omul a fost de Dumnezeu zidit, iar diavolul a fost zidit de om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Or, Biblia spune cu totul altceva, şi anume că diavolul l-a ispitit de la început pe om, luând chip de şarpe:

“Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"” (Facerea, 3.1)

Liderii pucioşi pretind că Dumnezeul lor nu are nevoie de născocirile tehnicii şi ale ştiinţei omului de pe pământ, “unelte” de propagare a “Cuvântului” Lui în lume (telefon, internet, maşină, calculator, tipografie, etc), căci el îi vorbeşte Mihaelei direct la ureche, iar Mihaela ia pana de gâscă, o moaie în călimara de cerneală şi începe să scrie:

“O, poporul Meu, M-am scris în carte cu judecata cea pentru fur şi cu ieşirea Mea în calea lui ca să-l izbăvesc pe el dacă se întoarce ca să-L creadă pe Dumnezeu în acest cuvânt. Îi dau omului credinţă prin venirea Mea cuvânt pe pământ, căci Eu nu de altceva vin în calea lui ca să-i grăiesc, şi Mie nu-Mi trebuie uneltele lui ca să ajung la urechea purtătorilor de Dumnezeu şi ca să ajung în cartea Mea cea de azi cu cuvântul Meu, ci Îmi trebuie om cu credinţă, şi căruia să Mă arăt descoperit, şi care să aibă hârtie şi pană de scris, şi Eu să-i grăiesc, iar el să Mă aşeze în carte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 28 august 2010)

Din dorinţa de a se lepăda până şi de cele mai elementare “scule” ale ingeniozităţii omului, textul de mai sus refuză o realitate banală şi benignă, aceea că scrierile de la Pucioasa sunt aşternute pe hârtie cu pixul. Se pretinde că liderii pucioşi folosesc pana de scris, un obiect arhaic care nu presupune nicio contribuţie artificială a omului. Or, Mihaela n-a scris niciodată cu pana compoziţiile sale intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”. Este cunoscută drept clasică expresia “însemnările cu pixul roşu ale Mihaelei”, care desemna intervenţiile ei “venite de la Domnul” pe caietele de confesiuni ale adepţilor de la Pucioasa. Această gogoriţă cu “pana de scris” sau "pana de gâscă" sau "pana pentru scris" a pucioşilor se aseamănă cu binecunoscuta butadă: “Cum este corect: pană de vulpe la pălărie” ori “pană de vulpe pe pălărie??”.