[mariamargareta]

253. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim din 21-09-2010 (I)

Răstălmăcind încă odată Scriptura, liderii pucioşi încearcă să-i aburească pe simpatizanţii lor cu scamatoria care pretinde cum că la Pucioasa ar fi avut loc (şi chiar se repetă, din când în când) “A Doua Venire a Domnului”:

“Vin pe pământ cuvânt de facere a omului, că este scris iarăşi să vin. Sunt Domnul Iisus Hristos şi iarăşi vin, şi grăiesc Eu Însumi cu omul şi stau nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngereşti cele fără de trup, aşa precum M-am înălţat la Tatăl când M-am despărţit de ucenicii Mei, căci un nor de îngeri M-a ascuns de la faţa lor şi li s-a spus lor prin glas de înger: "Acest Iisus tot aşa va şi veni, precum L-aţi văzut că S-a înălţat la Tatăl". (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Întrucât pe “Iisus de la Pucioasa” nimeni nu L-a văzut, mistificatorii pucioşi încearcă să-i convingă aici pe adepţii lor că Biblia ar fi proorocit despre o revenire tainică a Domnului, venire care va fi nevăzută de ochiul omenesc. Adică, exact aşa cum zic ei că are loc astăzi venirea “Domnului” la Pucioasa. Ei sugerează că, fiind înconjurat de îngerii cei fără de trup şi nevăzuţi, împletiţi într-un nor des şi întunecos, în mod automat şi “Domnul” lor a devenit nevăzut de ochii omeneşti. Ei mai pretind că şi la Înălţare norul de îngeri L-ar fi ascuns pe Iisus privirii ucenicilor Lui, deci fenomenul se repetă oarecum, dar în sens invers: de sus în jos.
În realitate, această a doua venire a Domnului fusese proorocită în cartea Faptelor Apostolilor astfel:

“Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte, 1: 9-11)

Aşadar, Biblia vorbeşte clar despre un Iisus văzut care Se înalţă la cer, şi nu despre unul nevăzut. Ucenicii Îl priveau cum Se înalţă la cer şi L-au văzut pe Domnul (cităm din Biblie): “...pe când ei priveau...precum L-aţi văzut...”. Abia după ce El a ajuns sus de tot, dincolo de puterea lor firească de scrutare a văzduhului, abia atunci nu L-au mai văzut. În schimb, ucenicii liderilor Pucioşi nu L-au văzut pe “Domnul” lor, dar li se sugerează că nici nu era cazul, pe motiv că nici ucenicii lui Iisus nu L-au văzut pe Iisus la Înălţare. Aceasta este însă o mistificare evidentă. Biblia spune că norul “...L-a luat de la ochii lor”, adică L-a transportat spre înălţimi până ce nu a mai putut fi văzut. Biblia nu spune că norul L-a învăluit pe Iisus ca să-L facă nevăzut. Aceasta este o scamatorie pucioşească, inventată anume ca să sugereze că, tot aşa, pe Domnul nu-L va vedea nimeni nici la reîntoarcerea pe pământ.
Dimpotrivă, Biblia spune că la a doua venire a Domnului “tot ochiul Îl va vedea”:

“Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.” (Apoc. 1,7)

Dar, dacă El va veni “nevăzut”, aşa cum mint pucioşii, cum Îl va mai vedea tot ochiul de pe Pământ?

O nouă răstălmăcire a Scripturii apare atunci când se citează următorul verset din Evanghelia după Luca:

"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Luca, 4,4)

Liderii pucioşi reproduc acest verset aproape exact, operând însă o subtilă modificare prin omisiune: Cuvântul Domnului nu mai “iese din gura lui Dumnezeu” ci “iese de la Dumnezeu”:

“O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt şi praznic de cuvânt, pentru că mama Mea Fecioara este sărbătorită de cetele de sfinţi şi de îngeri şi de neamuri în cer şi pe pământ, iar Eu o îmbrăţişez pe mama Mea şi Mă fac cuvânt pentru ea, iar ea pentru Mine, că e praznic sfânt, şi cuvântul Meu este hrană îngerească, hrana sfinţilor şi a îngerilor, o, fiilor, şi tot aşa şi a omului trebuie să fie, o, tot aşa, că scris este: "Nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu". O, de-ar căuta omul aşa, ar înţelege el atunci venirea Mea cea de azi în cuvânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Aici este dezvăluit pe faţă şi scopul modificării: ca cel ce citeşte să înţeleagă “venirea cea de azi în cuvânt” a ”Dumnezeului” de la Pucioasa exact aşa cum doresc liderii pucioşi: nevăzut, necunoscut. Motivaţia ascunsă este însă următoarea: ca nu cumva se ivească niscaiva cusurgii, care să reclame că “vorbirea Domnului” care a venit timp de 25 de ani prin gura Verginicăi, apoi alţi ani buni prin gura Mariei, apoi prin gura Mihaelei ( cea care întocmeşte astăzi predicile intitulate “Cuvinte” şi le prezintă ca “ieşite de la Dumnezeu”) nu venea “prin gura lui Dumnezeu”, aşa cum promite în mod explicit Scriptura.
Pentru a atenua răstălmăcirea, liderii pucioşi revin apoi şi precizează că într-adevăr Cuvântul iese din gura lui Dumnezeu, dar ajunge la om prin intermediari, căci prin liderii pucioşi (prin mamiţa Verginica, prin lelica Maria şi prin leliţa Mihaela) “ vine de la Dumnezeu” Cuvântul:

“...omul se hrăneşte numai cu pâine, sărăcuţul de el, şi nu ştie de hrana cea îngerească, de cuvântul care iese din gura Mea, de tot cuvântul care vine de la Dumnezeu...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

De altfel, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că în canonul Scripturilor nu sunt incluse şi “Cuvintele” lor. De aceea, ignorând vizibil locul şi rolul Sfintei Tradiţii, care completează Scripturile, emit pretenţia ca Scripturile să fie completate şi cu alte Scripturi:

“Omul s-a obişnuit să numească Scriptură numai cartea pe care este scris acest nume, dar Scripturile sunt mari, mamă, mari şi până la Mine, şi după Mine, şi în acele Scripturi eşti şi tu cu naşterea ta, cu copilăria ta, cu sfinţenia ta, cu iubirea ta, cu credinţa ta, cu viaţa ta la templu de rugăciune, mamă, cu naşterea Mea din tine, o, mama Mea Fecioară şi pururea Fecioară, şi de la tine şi până azi s-au scris Scripturi multe, mamă, şi s-au binecuvântat locuri şi oameni şi multe lucrări cereşti peste oameni şi mulţi sfinţi pentru cer s-au ridicat dintre oameni şi au înmulţit ei numărul bisericii Mele şi s-a scris în Scripturile vremii viaţa lor...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Liderii pucioşi pretind că Scriptura (aici referindu-se la Biblia clasică) prooroceşte că mulţi vor cerceta cu de-amănuntul actualul “Cuvânt” de la Pucioasa:

“Numai cei înţelepţi cred şi pricep cuvântul Meu, iar cei ce lucrează fărădelegea nu pricep, mamă, nu pricep nimic, şi se îndeletnicesc pe mai departe cu hrana lor, cu fărădelegea, mamă, şi este scris în Scripturi că mulţi vor cerceta cartea aceasta a Mea de azi şi cu deamănuntul vor căuta în ea...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

În realitate, Scriptura se referă la ea însăşi când face această profeţie şi nu la balivernele pucioşilor:

“Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.” (Dan. 12,4)