[cristiboss56]

Sunt convins că unii dintre homosexuali, din cei ce nu-s întru totul convinşi că acela-i drumul pe care ei trebuie să meargă, s-ar apropia mai mult de biserică dacă cineva ar avea răbdare cu ei

Este păcatul homosexualului un păcat mare, un păcat grav? Categoric, este! Dar asta nu mă face nici pe mine, nici pe tine, cititorule, virtuos prin comparaţie, instantaneu, pentru simplul motiv că viaţa în Hristos nu se judecă prin comparaţie. Dacă totuşi ne place concurenţa, dacă ne dorim comparaţie, apoi să ne comparăm cu sfinţii şi să ne smerim văzându-ne micimea.
Păcatele, fie că vrem sau nu să acceptăm asta, se înrudesc între ele, se cheamă unul pe altul, se înlănţuie, se întrepătrund. Aşadar, eu, ca rob al păcatului, sunt împreună pătimitor cu homosexualul. Am înţeles, la vreme de ispită fiind, că păcatele noastre au aşadar ceva în comun; eu şi homosexualul ne facem deopotrivă „călcători de lege”: ...cine va păzi toata legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile (Iacov 2, 10). Şi pe mine şi pe homosexual ne lovise boldul morţii (Cf. l Corinteni 15, 56) şi eu şi el gustaserăm din dulceaţa cea trecătoare a păcatului (Cf. Evrei 11,25). Altfel spus, toţi suntem în aceeaşi oală.
Oare cum se simte un homosexual?
Am încercat totuşi să mă pun în papucii unui activist gay al zilelor noastre, în papucii unuia dintre cei prezenţi pe la Gay-Fest-uri. Cum e oare ca bărbat să te fardezi, să porţi mărgele, cercei şi perucă, să te îmbraci în fustiţă scurtă şi să apari cu picioarele epilate la vedere?! Cum e să ajungi să nu mai tresari la apariţia unei gingaşe fete? Cum e oare să ai o mamă acasă care, sărmana, se tot întreabă unde a greşit de are băiatul gay, de la ce i se trage aşa necaz? Cum e să ştii că nu vei putea avea un copil al tău, sânge din sângele tău? Cum e să deschizi Scriptura şi să vezi cum ceartă aspru Domnul faptele tale din dormitor, dând pilda nelegiuiţilor din viitor?
În oamenii aceştia schilodiţi sufleteşte dăm noi cu pietre, pe ei îi huiduim? La ei sărim cu pietre şi bâte ca parabolanii din vechime sau ca fraţii noştri sârbi care şi ei au avut aceeaşi atitudine fată de homosexuali?! Cine s-a vindecat vreodată astfel? Bâta nu vindecă! Din nefericire, nu ne doare rana lor, suntem înverşunaţi, iar pe unii chiar i-am auzit spunând că şi-ar dori să-i vadă în iad arzând.
Iată că Dumnezeu îngăduie ca păcatul acesta să stăruie în popor. Poate pentru ca cei ce sunt ai Lui să se vădească, poate pentru că ispita trebuie să vină, căci „dacă ridici ispita, nimeni nu se va putea mântui” (Pateric).
Ce atitudine creștină putem adopta față de homosexuali?
Dacă ne doare starea de păcat a fratelui - căci cine poate spune că n-a venit Hristos şi pentru homosexuali? - să ne rugăm, să căutăm cu vorbă bună şi cuvânt aşezat să-L mărturisim pe Hristos. Sunt convins că unii dintre homosexuali, din cei ce nu-s întru totul convinşi că acela-i drumul pe care ei trebuie să meargă, s-ar apropia mai mult de biserică dacă cineva ar avea răbdare cu ei. Ameninţările cu iadul, afurisania, anatema nu folosesc la nimic... E necesar să avem conştiinţa că orice homosexual poate da într-o bună zi mărturia paulină: Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă. Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus (I Timotei 10, 12-14) .
În vremea Gay-Fest-ului, mi s-a părut inspirată organizarea unui marş paşnic „Pro-familie”, un marş organizat cu binecuvântare, în tăcere, în rugăciune.
„Stăpâne Doamne, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat putinţa de a dobândi viaţa de veci; după aceea căzând prin păcat, nu l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; „Însuţi, Stăpâne, izbăveşte prin rugăciunile Sfintei Tale Biserici, pe cei căzuţi în păcatul împotriva firii; deschide-le ochii gândului ca să strălucească în ei lumina Evangheliei Tale, însoţeşte viaţa lor cu înger de lumină şi izbăveşte-i de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de relele năluciri. Că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi Ţie slavă-Ți înălţăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii, vecilor, Amin!”

(Laurențiu Dumitru, Tinerii între cer și pământ, Ed. Egumenița, Galați, 2008, pp. 41-49)