O alta poveste din gradinitele noastre de stat (tot de pe facebook luata)
"Luni, 14.09.2015 a fost prima zi de gradinita a fiicei noastre Delia – in grupa mica, step-by-step, a dnei educatoare Vezeteu Liliana de la Gradinita de stat Zana Florilor, nr 197, din sectorul 6. Cand ne-am dus cu ea aproape alerga de nerabdare sa mearga la copii. Ii plac foarte mult copiii, am dus-o mult timp la locuri de joaca, am invatat-o independenta atat cat s-a putut, astfel incat sa nu sufere ca o vom lasa la gradinita si nu va fi langa cineva cunoscut. La fecare treapta a scarii pe care o urca scotea cate un chiuit de bucurie. Doamna educatoare, Vezeteu Liliana, era pe hol chiar in acel moment, a venit foarte curioasa sa vada cine ar putea sa chiuie de bucurie pe scari si a spus mirata “E bine ca unii mai si chiuie, ca nu plang cu totii!”. Vorbisem cu Delia mult legat de inceperea gradinitei, ii spusesem ca noi vom pleca acasa, ea ramane acolo la copii cu Doamna, ca va fi frumos, ca se va juca acolo cu alti copii si orice lucru are nevoie sa ii ceara Doamnei, de ex. pipi la baie, apa sa bea, etc... Am ajuns, am schimbat-o pe hol la bancute, am intrat in sala cu ea, era foarte vesela, entuziasmata a inceput sa se joace, am intrebat-o daca putem pleca, ne-a zis ca da, ne-a spus “Pa mami, pa tati, ne vedem mai tarziu!” I-am spus “Bine, atunci plecam, venim mai tarziu sa te luam.”
Dupa ce am lasat-o pe ea in sala, ca niste parinti grijulii, ne-am ocupat de treburi organizatorice. Am venit cu colacel reductor pt toaletele de adulti instalate in baia copiilor(de ce?! Nu se stie...si de ce are voie gradinita sa functioneze in felul acesta?!), pt ca din ce am inteles, fiecare trebuie sa aduca colacelul lui de acasa, altfel este pus direct pe colacul mare de toaleta si sta si el acolo cum poate sau cum nu poate... Ne-am dus si i-am spus ingrijitoarei, dnei Vali, ca am adus colacel si am intrebat-o daca il lasam in baie. Prima reactie a fost ca “Nu, nu trebuie nimic! Pt ce?! Ii tin eu!!! Merg eu cu ei la baie!” Zic “da, mergeti cu ei, fireste, ca oricum sunt foarte inalte toaletele si n-ar putea sa se urce singuri, dar cum stau acolo? Acesta este colacel din acela reductor care se pune peste colacul de adulti.” Zice “A, da, e bun, lasati-l acolo in baie!”. L-am pus pe primul wc din incapere, din cele 6, altul nu mai era adus.
Pe la ora 11 ma suna un angajat al gradinitei, Bogdan Vasilescu (care e pe partea de tehnic cred, ceva de genul, nu stiu exact cu ce se ocupa, oricum nici intr-un caz cadru didactic), sa imi spuna ca a trecut pe hol pe langa sala si a auzit plansete, a intrat si a vazut ca plangea Delia, de spaima plansetelor unui baietel care plangea foarte tare si ca nu a reusit sa o linisteasca prea curand, ca a si vomat si apoi s-a mai linistit, abia dupa ce a reusit el sa il convinga pe baietel sa nu mai planga, intrebandu-l “Ce esti tu? Baiat sau fata? “ Mi-a mai spus ca doamna Liliana Vezeteu i-a spus lui: “Aaa, pai daca esti tu aici, atunci eu pot sa ma duc sa beau o cafea!” iar cand acesta a vrut sa plece din sala, Delia nu il lasa sa plece, se tinea cat putea de el.
E drept ca pe Bogdan Vasilescu il mai vazuse de 2 ori inainte de inceputul gradinitei, o data pentru 10-15 minute (la inmormantarea surorii lui, dna Mela, Dumnezeu sa o odihneasca!, fosta doamna director a gradinitei, in memoria careia am si hotarat sa o dam pe Delia la gradinita Zana florilor, crezand in naivitatea noastra ca si restul personalului ar putea fi la fel de minunat pe cat era dumneaei) si inca o data pentru 5 min (cand venisem cu o saptamana inainte sa vedem ce acte trebuie sa aducem la dosarul medical)....in orice caz, asta nu il facea pe Bogdan o persoana apropiata Deliei, ci tot un strain era practic!
Intrebarea mea este: Cine avea acesti copii in grija? Adica un om angajat pe alta functie, care are alte sarcini de indeplinit a putut sa-si faca mila de acesti copii ca plangeau si educatoarea nu?! Ba mai mult se bucura la gandul ca ar fi putut pleca eventual la o cafea?!
Cand am luat-o de la gradinita la ora 13 educatoarea si ingrijitoarea mi-au spus asa: ”A mancat FOARTE putin, a plans si a vomat de 3 ori si apoi a adormit cu capul pe masa in sala!” – raport sec. Concluzia pe care a tras-o dna educatoare Vezeteu Liliana a fost ca “Este FOARTE mica, de-asta!”. Fiica mea implinind in noiembrie 3 ani, iar in regulament fiind mentionat la criteriile de admitere la gradinita ca trebuie sa aiba 3 ani impliniti pana la 31 dec 2015, de altfel daca ar fi fost PREA mica nici n-ar fi fost primita la gradinita si nici noi nu am fi vrut sa o dam la gradinita daca am fi simtit ca nu e pregatita pentru intrarea in colectivitate.
Restul il puteti citi aici ....
https://www.facebook.com/gina.stamat...c_location=ufi