[Iorest]

Principiul Paterical „fericită e mintea care a dobândit desăvârşită lipsă de închipuiri în vremea rugăciunii” se reia și-n capitolul Despre Trezvie și Rugăciune din Patericul Lavrei Sfântului Sava
Deasemenea se pune accent pe rugăciunea spre milostivire a Domnului față de om, pentru a fi într-o o cugetare smerită (care ferește) de orice năluciri:

[...]„Neîncetat roagă-te - şi roagă-te fără mânie şi cugetare.

Să ştii că orice gând care depărtează mintea de Dumnezeu, chiar de ar părea bun în sine, e de la diavolul, care neîncetat seamănă visări cu părut temei sau fără noimă, ca să abată mintea de la Dumnezeu şi s-o încurce în desfătări lumeşti - iar sufletul trebuie să se nevoiască în tot chipul pentru a nu se depărta cu mintea de la Dumnezeu, a nu se învoi şi a nu se însoţi cu gândurile necurate, şi pentru a reuşi aceasta să nu ia seama la ceea ce zugrăveşte în cap vechiul şi atotşiretul vânător, adică la închipuirile de lucruri, oameni şi fapte în care se preface vicleanul diavol.

Sărmanul om, lăsându-se atras de acestea, stă într-un loc şi socoate că se află undeva aiurea, vede, pasămite, feluriţi oameni, vorbeşte cu aceste închipuiri şi face una şi alta, în timp ce toate acestea sunt înşelare diavolească.
Aşadar, se cuvine ca închizându-ne în noi înşine să ne ţinem în frâu mintea şi să tăiem orice gând lăturalnic cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cela Ce ridică păcatul lumii.

Unde stă trupul tău, acolo să stea şi mintea, ca între Dumnezeu şi minte să nu fie nimic asemenea unui nor sau unui văl care să ascundă chipul lui Dumnezeu de ea.
Dacă se şi lasă mintea atrasă câteodată, nu se cuvine ei a stărui în cugetele acelea, ca nu cumva însoţirea cu ele să i se socoată întru faptă înaintea lui Dumnezeu în ziua Judecăţii, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, şi când tot cugetul omenesc se va mărturisi Lui.

Nevoinţa aceasta este împreunată cu multe ispite dinlăuntru şi dinafară: ci tu îmbărbătează-te. Fericit omul ce rabdă ispitirea - că ispitit fiind, va primi cununa cea neveştejită şi va fi biserică a Marelui împărat Hristos, Care, făcându-Şi locuinţă în el, va sălăşlui şi va umbla întru el...

Având asemenea făgăduinţe, lasă deoparte toate celelalte şi ia aminte fără contenire la Domnul Dumnezeu, necerând de la El nimic mai mult decât milă - şi-ţi va fi îndeajuns aceasta.

Aşadar, dacă ceri milă, cere-o cu inimă înfrântă şi smerită, de dimineaţa până seara - iar dacă este cu putinţă, şi noaptea întreagă strigă către Dânsul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântule al Dumnezeului Celui Viu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine.

[...] Nu te îndepărta cu mintea de la Dumnezeu, şi inima ta să păstreze pomenirea Domnului Iisus Hristos.
Acest nume preadulce să-l spui iarăşi şi iarăşi, până ce se va sălăşlui înlăuntrul inimii tale - şi Se va mări întru tine Hristos.[/...] ”

Patericul Lavrei Sfântului Sava, ediție electronică, Schitul Românesc Lacu
Sfântul Munte Athos, 2000, (ediție electronică), pag 60