Citind eseul părintelui despre Eminescu (indicat anterior de Pelerin) îl redescoperi pe cel din urmă într-o lumină nouă, îți lasă impresia că îl citești cu adevărat pentru prima oară:
Citat:
|
„Strein de toți, pierdut în suferința / Adâncă a nimicniciei mele / Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. / Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința (…) / Și reapari din cerul tău de stele / Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie”
|
Cât de adânc a pătruns cu înțelegerea acest om, dezgropând comori, atât din scrierile sfinte, cât și din cele ale poeților, scriitorilor sau cercetătorilor!