Uitati si mai bine explicat :
„S-ar părea că după Sf. Maxim problema trebuie rezolvată în sensul că chiar fără de păcat lumea era destinată unei întrupări a Logosului în ea, a unei morți și a unei învieri a omenității Logosului și a lumii în El. Dar păcatul a dat acestei întrupări caracterul de extremă chenoză, crucii caracterul sângeros și ispășitor, iar învierii caracterul de biruință asupra morții. Fără păcat ar fi fost o întrupare, o cruce și o înviere mistică, în sensul că creatul, chiar ca atare (chiar ajuns la nepătimire), trebuia să primească în El pe Dumnezeu într-un mod mai deplin (întrupare), să se odihnească de activitățile și însușirile Sale (moartea) și să învie la o activitate exclusiv dumnezeiască (îndumnezeirea). Logosul cu omenitatea Sa ne-ar fi fost Înaintemergătorul pe acest drum. Așadar taina lui Hristos a fost rânduită din veac și lumea a fost creată cu o constituție corespunzătoare cu ea, dar păcatul a modelat într-un fel nou executarea ei. Dar dincolo de sensul răscumpărător impus de păcat, întruparea, moartea și învierea Lui au și sens mistic și în acest sens ele trebuie repetate de fiecare făptură.” - Dumitru Staniloaie.
|