Erau doi oameni gospodari si s-a intamplat, cum se intampla si astazi, ca nu aveau copii. Si ei s-au rugat mult lui Dumnezeu sa le dea copii, cum s-au rugat Sfintii Parinti Ioachim si Ana si altii. Dar Dumnezeu nu le-a dat, poate pentru ca ei n-au avut atata credinta.
Dupa ce s-au rugat si au vazut ca Dumnezeu nu le da nici un copil, s-au sfatuit, zicand: "Mai femeie, noi avem multa avere si ca maine vom muri. Hai sa luam un copil de suflet!"
Si s-au inteles amandoi si au luat un copil parte barbateasca si l-au crescut cu mare atentie si l-au invatat scoala si a venit vremea sa-l casatoreasca. Atunci s-a logodit cu o fata de neam bun, dar care ii cerea multa avere. Cand a fost sa se aseze zestrea, ce-i da baiatul fetei, baiatul ii spune tatalui sau:
- Tata, daca m-ai infiat si numai pe mine ma ai, cui ai sa-i dai averea? Deci, ca sa pot reusi sa iau fata aceea in casatorie, sa-mi dai toata averea in scris mie!
Mama s-a invoit, ca stia ca are avere multa, dar tatal sau, mai prudent, si ca barbat, a zis:
- Ba nu, mai baiete! Este adevarat ca am avere multa si am sa ti-o dau tie toata. Dar eu am sa fac cu tine un act cu clauza. Jumatate din avere ti-o dau acum, iar jumatate dupa moartea noastra. Tot tie iti ramane, dar cat voi trai, voi avea si eu jumatate, ca nu cumva pe urma sotia ta sau fiii tai sa-mi zica: "Du-te de aici, ca n-ai nici un drept!" Sa stiu ca am si eu avere!
Ce s-a intamplat? Baiatul, vrand-nevrand, a trebuit sa primeasca. Dar satana i-a pus in inima acest gand: "Stii ce sa faci daca iti da toata averea numai dupa moarte? Omoara-l mai repede si apoi iti ramane tie toata averea!"
Dar el, daca ar fi avut constiinta si frica de Dumnezeu si s-ar fi dus la un duhovnic sa se spovedeasca, ar fi scapat de gandul cel rau. Caci, oricand iti spune satana sa faci ceva, daca te-ai spovedit, ai scapat de gandul cel rau. Ca asa cum sarpele, cand iese din gaura, fuge, tot asa fuge din inima si gandul celui ce se spovedeste sincer. Caci spune Sfantul Antonie cel Mare ca de nimic nu se bucura satana mai tare, decat de omul care isi ascunde gandurile sale.
Deci el avea de gand sa-l omoare pe tatal sau, dar n-a spus nimanui. Zicea el: "Am sa-l omor, ca dupa aceea o sa-mi ramana mie toata averea!" Dupa trei ani de la casatorie, intr-o primavara, in vremea aratului, a pus impreuna cu tatal sau, cum se intampla si astazi, un plug cu patru boi. Si avea tarina lui la marginea unei paduri. Avand plugul din lemn, tatal lui a luat barda si s-a dus la tarina sa are. Cand au tras la popas, i-a zis satana feciorului sau: "Iata acum, vezi, nu-i nimeni pe lan, ia barda si omoara-l pe tatal tau!"
Si asa a si facut. S-a uitat in stanga si-n dreapta sa vada daca nu-i nimeni. Si cand a vazut ca nu-i nimeni, s-a dus si a luat barda de la plug, s-a repezit la tatal sau, care nici nu se gandea la asa ceva, si i-a taiat capul. Apoi l-a luat de par, l-a dus in iarba la marginea padurii, a dus si trupul si cu un lemn de la plug a facut o groapa, l-a acoperit si a pus iarba pe deasupra.
Dupa ce l-a ucis pe tatal sau, fiindca pana seara mai era o bucata de vreme, a manat boii singur. Seara s-a dus acasa si a inceput s-o ia la ocara pe maica-sa si pe femeia lui:
- Dar ce-a facut tata acasa, ca m-a lasat singur cu plugul pe ogor?
Femeile au raspuns:
- Mai omule, n-a venit tatal tau acasa!
- Ei, uite, m-a lasat singur cu patru boi sa ar si-i tare greu singur!
Sa vedeti pana la urma ce s-a intamplat! Au asteptat sa vina batranul de la camp. A asteptat si maica-sa si femeia lui, dar de unde sa mai vina? A trecut o luna, doua, si toata lumea spunea in sat: "Mai, barbatul cutareia nu mai vine! S-a pierdut omul acela. Ce s-o fi facut? S-a spanzurat, s-a inecat, ce s-a intamplat cu el?" Nimeni nu banuia ca l-a ucis feciorul sau. Dar iata ce s-a intamplat.
Sangele dreptului nu se ascunde, cum nu s-a ascuns sangele lui Abel. Acest om care a ucis pe tatal sau a inceput sa slabeasca. Nu manca, nu bea, nu dormea. Se tot uita asa intr-o parte. Intorcea capul si iar se uita in acea parte si privea speriat in toate partile.
Stiti de ce se uita? Oriunde privea, il vedea pe tatal sau cu capul in mana si auzea un glas: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?" Daca se uita in castronul cu mancare, il vedea acolo cu capul in mana; daca se culca pe perna, il vedea acolo cu capul in mana; daca se ducea pe drum, il vedea si se speria; se uita in alta parte, dar auzea iarasi glasul: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?"
Si cu frica aceasta a trecut un an. Vazandu-l mama si sotia lui tulburat, au priceput si au zis: "Omul asta are ceva pe constiinta! Mare lucru de nu l-a omorat el pe tatal sau!" Intr-o seara il iau ele amandoua cu blandete:
- Mai omule, de cand a disparut tatal tau te vedem tot tulburat! Nu prea mananci, nu prea dormi! Parca esti speriat. Ai slabit, te-ai uscat! Ce ai? Daca ai ceva pe constiinta, spune macar la un duhovnic, ca tu ori ai sa innebunesti, ori ai sa mori!
- Nu pot sa va spun voua! Dar vreau sa merg la o manastire, ca sa ma spovedesc!
Si l-au dus la o manastire, mama si sotia lui, unde era un sihastru. Duhovnicul l-a intrebat de ce este asa speriat si slab si ce are pe constiinta, iar el a zis:
- Parinte, eu am omorat pe tata, ca sa obtin de la el averea pe care trebuia s-o mostenesc. De atunci nu mai pot nici dormi si nici manca! Atata mustrare de cuget am si o spaima mare, ca unde ma uit, il vad pe tata cu capul in mana si tot zice asa: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?"
- Ei, fiule, a zis duhovnicul, aceasta-i mare crima si trebuie canon aspru! Du-te acasa si timp de sapte ani de zile sa nu mananci decat o data in zi dupa apusul soarelui, mancare fara untdelemn, si sa faci cate 500 de metanii pe zi. Dupa sapte ani sa vii la mine iar!
S-a dus acasa si a spus femeilor:
- Timp de sapte ani de zile sa-mi faceti mancare de post. Dar nu numai atat, ci nici cu ulei, cum este in Postul Mare, miercurea si vinerea.
Atunci au inteles ele ca i-a dat canon aspru pentru ca a ucis pe tatal sau, dar el tot n-a vrut sa spuna mamei si sotiei sale. Si isi luase camaruta lui si traia in curatie, ca nu i-a mai trebuit nici femeie, nici nimic. Post si rugaciune si plangere si suspine si metanii, sa imblanzeasca pe Dumnezeu pentru urgia care o avea asupra lui.
Dupa un an - doi, tatal sau aparea tot mai rar. Cand a ajuns la sapte ani, tatal lui aparea cu capul in mana, cam la 2-3 saptamani, dar tot mai aparea. El se invatase cu postul si avea si la maini si la picioare bataturi de la canon, de cate mii de metanii a facut.
|