Si plangea omul si se ruga si postea. Iar la sapte ani s-a din nou la duhovnic si i-a zis:
- Parinte, eu sunt acela caruia mi-ati dat canon sapte ani.
- Ei, tu esti, fiule? Ai facut canonul?
- L-am facut, parinte!
- Mai vine tata cu capul in mana?
- Mai vine, parinte, dar mai rar, si multumesc lui Dumnezeu ca mai pot dormi un ceas-doua noaptea, ca atunci nu puteam si eram sfaramat.
Atunci i-a zis duhovnicul:
- Du-te acum unde l-ai ingropat si asculta daca se mai aude vocea lui. De vei auzi ceva, vino sa-mi spui si apoi stiu eu ce are sa fie cu tine!
Deci s-a dus unde stia ca l-a taiat si l-a ingropat pe tatal sau. Dar, cu cateva sute de metri, inainte de a ajunge la marginea padurii, a auzit un glas din iarba care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Si din ce se apropia, glasul acela se auzea tot mai tare. Iar cand a ajuns mai aproape, l-a cuprins spaima mare, atat de tare striga tatal sau: "Judecata! O, judecata!"
Deci s-a intors inapoi si a venit la duhovnicul manastirii, aproape iesit din minti, de mare spaima.
- Ce-ai patit, fiule?
- Vai de mine, parinte! M-am dus acolo unde l-am ingropat pe tata, dar cand m-am apropiat, am auzit un glas care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Cu cat ma apropiam, cu atat striga mai tare. Iar cand am ajuns foarte aproape, m-a cuprins spaima si m-am intors. Oare ce sa fie asta, parinte?
Si a zis duhovnicul:
- Fiule, tatal tau cere judecata lui Dumnezeu asupra ta! Dar nu stiu un lucru: daca cere judecata in lumea aceasta sau in cealalta. Deci, bine ar fi sa fii judecat in lumea aceasta!
- Parinte, dar de unde am sa stiu eu aceasta?
- Iata, fiule. Daca judecata lui Dumnezeu te va ajunge in lumea aceasta, are sa fie bine. Ai sa tragi un necaz mare si ai sa scapi in cealalta lume; te duci acolo la bine. Iar daca judecata lui Dumnezeu te urmareste dincolo de mormant, este mult mai greu! Fiule, acum du-te acasa si daca pe drum nu vei pati nimic, mai fa un an de zile canon si apoi vino iar la mine! Iar daca ai sa intalnesti un necaz mare in drumul acesta spre casa, sa-l rabzi cu mare barbatie de suflet, ca prin necazul acela ai sa te curati si ai sa scapi de osanda pe care o ai asupra ta, ca ai fost ucigas de tata!
Deci a plecat omul ingandurat. Dar de la manastirea aceea pana la satul lui, trebuia sa treaca printr-un targ. Si femeia lui, cand a plecat el de acasa, i-a spus asa:
- Mai omule, din cauza ta, ca tu nu mananci nici carne, nici oua, nici branza, si noi ne-am uscat. (Ca asa se intampla in casa. Cand nu mananca unul de dulce, nu mananca nici ceilalti; iar cand in casa tin toti si numai unul mananca de dulce, nu se prinde de el, de parca ar manca iasca). Tu daca ai sa treci prin targ, te rugam adu-ne o bucata de carne sa facem putina zeama, macar acum, ca n-am mancat de sapte ani si am uitat de gustul ei.
Caci din cauza lui ca postea de atatia ani, se uscasera si mama-sa si femeia; mancau ele, dar vai de ele cum era mancarea aceea.
De aceea, trecand el prin targ, si-a adus aminte si s-a dus la un macelar. Dar era spre seara si se vanduse toata carnea si nu mai era pe taraba acolo decat un cap de oaie, zvantat bine. Deci a impa-chetat capul cel de oaie zvantat bine, a platit, l-a pus in traista si a apucat-o pe o ulita a targului care urca la deal. Mergand la deal, ce s-a intamplat? A inceput sa curga din traista sange mult, fierbinte, pe drum. Si oamenii, cand au vazut, au zis:
- Stai, omule! Ce ai in traista? Ai taiat un porc? Ce-i, ca uite, in urma ta curge dara de sange?!
Iar el a zis:
- Da' de unde! Am cumparat un cap de oaie si acela n-avea sange! De unde sa fie?
Si cand s-au uitat oamenii in traista lui, ce cre-deti ca era? Capul tatalui sau, proaspat taiat, atunci. Iata ca judecata lui Dumnezeu l-a ajuns! Cand l-au vazut oamenii, au chemat politia: "Oameni buni, veniti ca un om a taiat capul altuia si-l duce in traista!"
S-a adunat lumea de mirare mare:
- Mai ucigasule, dupa ce l-ai taiat, il mai si duci pe drumul mare? Cum ai avut tu curajul asta?
Dar el, cand a vazut ca judecata lui Dumnezeu l-a descoperit, a zis:
- Stati, oameni buni, ca va spun adevarul! Cu adevarat sunt ucigas! Cu adevarat m-a ajuns judeca-ta lui Dumnezeu, dar nu l-am taiat acum.
Si mai adunandu-se cativa oameni, l-au cunoscut si au zis:
- Asta-i tatal sau!
- Asa este, dar nu l-am taiat acum, sunt opt ani de atunci.
- Ei, tu crezi ca poti minti lumea? Dar capul este taiat acum, numai ca nu vorbeste!
Atunci el a fost nevoit sa spuna adevarul si s-au dus cu totii la locul unde l-a taiat. Si cand au sapat, l-au gasit pe tatal sau ingropat si putred, dar fara cap. Capul il pusese ingerul in traista la el si a facut din capul cel de oaie, capul tatalui sau. Si atunci s-au incredintat toti ca l-a ajuns judecata lui Dumnezeu.
Si era atunci pedeapsa dupa lege, cap pentru cap, si i-au spus:
- Baiete, pregateste-te sa pui capul tau pentru capul tatalui tau!
Dar duhovnicul a spus:
- Dati-mi voie sa-l spovedesc si sa-i citesc o dezlegare!
Iar el, cand a vazut pe duhovnic langa dansul, a cazut cu lacrimi si a inceput a plange cu toata puterea si a zis:
- Parinte, nu ma lasa!
Dar duhovnicul i-a zis:
- Fiule, nu te teme! Ti-am spus ca daca ai sa patesti un necaz mare in drumul acesta, are sa te ierte Dumnezeu! Deci ai sa ai bucurie mare, ca iti rasplateste pentru pacatul tau in lumea aceasta.
Si l-a spovedit preotul in fata tuturor si l-a impartasit cu Preacuratele Taine si a zis celor ce tineau sabia:
- Impliniti porunca voastra, ca eu mi-am facut partea mea fata de acest suflet!
Si cand a fulgerat sabia, a cazut capul lui intr-o parte, chiar in locul unde omorase pe tatal sau. Iar cand a cazut capul pe brazda, un porumbel alb a zburat de pe umarul lui si s-a ridicat la cer.
Si asa acest tanar, dupa atatia ani de pocainta, pana nu a platit cu sangele sau, sangele tatalui sau, nu a fost iertat.
*
Vedeti, fratilor, pentru o ucidere cata pocainta, cate lacrimi, cate metanii, cata durere, cata intristare si tot nu a fost iertat, pana n-a dat capul sau pentru tatal sau! Deci, bagati de seama ca fiecare prunc, fiecare copil, este un om, un om desavarsit, inca de atunci de cand s-a zamislit, ca asa a lasat Dumnezeu. Deci sa nu va ucideti copiii, ca sa nu va ajunga osanda Dreptului Judecator.
|