Invatatura Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa Despre Calendar

" Calendarul Gregorian a fost introdus in tara noastra in anul 1924, ceea ce a determinat cresterea diferentei la 13 zile. Fara indoiala ca nici aceasta reforma nu a dus la o masuratoare exacta astfel ca masuratoarea calendaristica ramane mereu in urma, incat, dupa un anumit rastimp, va trebui o noua reforma a calendarului, pentru repararea ramanerii in urma. Dupa cum se vede, errare humanum este. Desigur, ne putem intreba ce importanta au 10 sau 13 sau 20 de zile pentru istoria omenirii care traieste sub idea de eternitate. Si chiar daca, sa zicem, dupa o mie de ani, crestinii vor serba Boboteaza in luna Mai, fara ger si fara flori de zapada, ci cu flori de ciresi autentice, ce importanta ar avea? Intre timp ei se vor fi obisnuit cu vremea care, pe parcursul secolelor s-a tot incalzit prin mutarea Bobotezei odata cu gresala astronomica si nici nu vor mai sesiza schimbarea.
Fetisul timpului lucreaza insa in spiritul uman prin supertitie si fanatism, si nu numai fetisul timpului, ci si alte fetisuri: al textului scris, de exemplu si al greselilor din el. Ma refer la o reforma a cartilor facuta de episcopul Conon in Rusia, in secolul al 16-lea. ( ?)
Conon constatase ca toate cartile de cult in limba rusa cuprindeau greseli grosolane. Dupa crestinarea Rusiei, Constantinopolul trimisese o serie de calugari si arhierei greci ca sa traduca in ruseste din greceste cartile de cult. Acesti calugari nu stiau ruseste, iar clericii rusi nu stiau greceste astfel ca din aceasta colaborare au rezultat greseli grave. Conon care era un arhiereu cultivat, a decis corectarea greselilor din cartile de cult, ceea ce era ceva normal. S-a izbit insa de rezistenta credinciosilor si a monahilor care considerau textul cartilor tot atat de sfant ca si textul sfintei Scripturi. Conflictul a fost sangeros, au fost morti martirice, exoduri care au continuat ani si ani. Multi din opozantii la "reforma cartilor" si-au luat icoanele si cartile si au plecat spre tari mai tolerante. Tinta lor erau tarile stapanite de Turci care acceptau toate religiile cu obligatia de a plati taxe pentru ele, de a nu construi biserici mai inalte decat moscheile, de a nu tulbura ziua lor de Vineri si de a nu trage clopotele.
In satul meu din Delta, unde m-am nascut si am copilarit, erau doua categorii de haholi care plecasera din Rusia si ajunsesera in Dobrogea stapanita de Turci: Popovetii si Bezpopovetii, adica Rusi ortodocsi cu popa si fara popa. Popovetii erau mai largi, aveau preotii lor, tipareau carti de cult, pictau icoane etc. Bezpopovetii erau foarte stricti. Preotii lor murisera (acum cateva sute de ani) si, neavand episcopi adevarati, nu mai aveau preoti. Venisera cu intreaga catapeteasma cu icoane foarte vechi, dinaitea reformei lui Conon, aveau carti nereformate de Conon, foarte vechi, pe care specialistii lor le reparau cand se intampla ceva cu ele, nu aveau altar, slujba era facuta de un cantaret care nu trecea in domeniul preotului deloc si asteptau vremea cand episcopii lor si preotii vor invia in vederea judecatii din urma.
Mi-aduc aminte ca mergeam uneori la bezpopoveti cu copiii de lipoveni ca sa vedem icoanele stravechi si sa ne miram. Vedeam acolo niste litografii colorate. Toate erau impartite in doua: in dreapta era liturghia bezpopovetilor: preoti si ierarhi de altadata, cu barbi lungi si haine stralucitoare si biserica era plina de ingeri care slujeau cu ei; in stanga, era liturghia reformatilor lui Conon: preoti si ierarhi rasi si ferchezuiti, iar biserica foia de diavoli veseli care stapaneau peste tot, pana si pe sfanta masa.
Am pomenit despre aceasta reforma pentru legatura ei cu Romania prin migratia pravoslavnicilor la noi si pentru o anumita similitudine intre reactia la reforma lui Conon si la reforma calendarului. Introducerea noului calendar a creat tulburari in tara noastra. Mi-aduc aminte, prin 1938, cum unul din vecinii nostri, un taran, spunea cu convingere: "Nu ma dau pe nou, macar de ar trage pielea de pe mine ca de pe Constantin Brancoveanu." Dupa doi ani, se "daduse". Noul calendar a creat o diferenta in satul meu: Lipovenii au ramas pe stil vechi, iar Romanii "s-au dat pe nou". astfel ca la mine in sat, lucrurile s-au aranjat fara drame. In alte parti insa nu.
Imi spunea cineva ca niste crestini au venit la parintele Cleopa sa-l intrebe in legatura cu cele doua calendare. Parintele Cleopa i-a intrebat: "Este in calendarul vostru, sau al vostru (catre stilisti), vreun sfant care se numeste Sfantul Calendar? Si daca nu este, de ce va inchinati lui? Faceti voi sfinti din lucrurile omenesti? Faceti idol din calendar care este lucrare omeneasca? El nu are gura si nu vorbeste, nu are urechi si nu aude. Mergeti la casele voastre si nu puneti calendarul inaintea sfintilor."
Studiul nostru incearca insa sa explice si sa surpe toate superstitiile legate de anul nou, care incepe pe 1 Ianuarie. Din toate punctele de vedere religioase, aceasta data este absolut sterila. Ea nu marcheaza nici un eveniment astronomic: nici solstitiul, nici echinoctiul. Daca ar fi fost pe data de 22 Decembrie, putea marca inceperea cresterii zilei, sau daca ar fi fost pe data de 22 Iunie ar fi marcat ziua cea mai lunga a anului. aceste momente au o anumita insemnatate pentru ciclul solar si lunar, ca si pentru agricultura. anul nou la 1 Ianuarie nu are insa nici o semnificatie; el ar fi putut fi pe 1 Februarie, pe 1 Iulie, pe 1 Octombrie, etc., cu aceeasi sorti de a nu semnifica nimic decat faptul ca o autoritate omeneasca a decis asa. Prin urmare, toate traditiile, toate superstitiile si vrajile ar fi putut fi transmise inceputului unei alte luni, decisa conventional, cu aceeasi sorti de neimplinire ca si cele de la 1 Ianuarie.
Anul nou bisericesc incepe la 1 Septembrie. El nu este legat nici de ciclul solar, nici de cel lunar, nici de activitatea agricola, ci de ciclul liturgic al anului. Toate cantarile liturgice ale anului, glasurile si troparele sunt organizate intr-un ciclu liturgic care se repeta an de an. Ciclul liturgic al anului tine de divin si nu are nimic de a face cu evenimentele lumii acestea, fie ele astrale, fie sociale. El nu creeaza confuzii, nu creeaza superstitii, nu ingaduie vraji si vrajitoare, ci numai adorarea lui Dumnezeu si venerarea sfintilor. De aceea, inceputul anului liturgic la 1 Septembrie nu a creat nici un fel de superstitie, nici un fel de justificare a abaterilor morale sau de la cinstirea sfintilor, nu a dus la folosirea lucrurilor sfinte pentru vraji sau blesteme, ci toate au ramas in ciclul sacru al adorarii lui Dumnezeu.
Influentele nocive ale unor obiceiuri si traditii de anul nou, 1 Ianuarie, se nasc din seria lunga de superstitii si obiceiuri imorale ale timpurile dinainte de crestinism.
Revenind la calendar, nimeni nu stie ziua de nastere a Mantuitorului. La inceput, Biserica a praznuit Nasterea si Botezul lui Iisus in aceeasi zi, ceea ce ducea la o anumita confuzie si, ulterior, s-au separat cele doua sarbatori imparatesti. Craciunul, adica Nasterea Domnului, ca zi, a fost hotarita de Biserica din motive strategice. La solstitiul de iarna, Romanii praznuiau Saturnaliile, o sarbatoare pagana complicata, dedicata luptei dintre soare si intuneric. Ziua incepea sa creasca, fortele de germinare a pamantului mijeau, poporul credea ca prin focuri, prin dansuri rituale, pot ajuta soarele sa biruie intunericul, iar preotesele fertilitatii credeau ca prin prostitutia sacra puteau ajuta pamantul sa devina fertil biruind moartea adusa de iarna. Tot felul de vraji si de ritualuri pagane satanice si desfranate erau practicate chiar dupa ce crestinismul fusese stabilit ca religia oficiala. Atunci s-au gandit ierarhii bisericii sa "increstineze" aceste sarbatori necrestine. Si cum Nasterea lui Iisus putea inlocui mai usor idea pagana a biruintei luminii asupra intunericului prin simbolul crestin al "Luminii celei de sus", I-au dat Mantuitorului numele de "Soare al dreptatii si Rasaritul cel de Sus", anuland ideile pagane si practicile nerusinate. Ziua de 25 Decembrie ca zi de Nastere a Pruncului sfant a fost aleasa conventional, si, legat de ea, si Buna Vestirea din 25 Martie.
Vremurile moderne au incarcat sarbatoarea Craciunului, ca si alte sarbatori de altfel, cu tot felul de interese si superstitii. In primul rand, este interesul comercial. Inca din luna Octombrie, incep sa apara reclamele cu vanzari pentru Craciun. Luna Noiembrie este plina de aceleasi reclame, de lumini si de cadouri, fara nici un fel de relatie cu evenimentul mantuitor al intruparii lui Iisus. Numele lui Hristos a fost epurat din toata aceasta vanzoleala demonica a comertului. La Pasti, magazinele sunt pline cu iepurasi care nu au nimic legat de Patima si Invierea Domnului, ci sunt simbolul fertilitatii, ca si numele englezesc al Pastilor, Easter, care inlocuieste termenul biblic cu numele zeitei gotice aester, zeita fetilitatii. Paralele cu aceasta desacralizare comerciala si goana nebuna dupa castig, in zilele acestor sarbatori de iarna, vrajitoarele sunt mai active decat in restul anului si chiar tineretul crestin practica o serie de ritualuri pagane si vrajitoresti: turnarea de plumb topit in apa pentru a vedea in bucatile de plumb racit in forme ciudate intamplari viitoare, sau vraja cu oglinzi paralele spre a crea un fel de culuar in care, dupa o fixare indelungata a privirilor, fata isi poate vedea ursitul, etc. Toate aceste vraji interzise de biserica sunt ramasite ale traditiilor si ritualelor pagane.
Biserica nu a fixat nici un fel de sarbatoare religioasa cu semnificatie de inceput de vreme pentru 1 Ianuarie, Toate sorcovelile, plugusoarele, si alte traditii care nu au nimic de a face cu credinta sunt ritualuri agricole, de crestere a vitelor etc. Uneori, aceste traditii iau aspecte nocive si nerusinate, prin adausul gustului pentru obscen a tinerilor care le practica. Dar nici acestea nu sunt cele mai rele exprimari ale unor credinte si ramasite ale cultului fertilitatii. Unele din ele sunt chiar foarte decente, altele mai putin. Este obiceiul ca institutiile mediatice sa practice gluma de anul nou. Acest umor, in decursul vremurilor, a devenit tot mai secatuit, prin epuizarea motivelor de humor si se incearca imbunatatirea glumei stupide cu adausuri obscene si aluzii nerusinate. astfel, anul cel nou esueaza intr-o lamentabila prostie si aluzii scabroase. Sensul betiilor de anul nou, sensul "norocului", indelungile urari de mai bine in anul nou, se pierd intr-un timp fara nici o semnificatie si intr-o zi care nu are nici o valoare, in afara de valorile superstitioase pe care practicantii moderni i le acorda.
Dar dincolo de inocenta aparenta a ceea ce se face de anul cel nou, dincolo de golul imens pe care aceasta zi sgomotoasa si lamentabila o are in sine, nerusinarea, betia, stupiditatea si practica vrajitoreasca fac din aceasta zi o zi a satanei, o zi a bucuriei demonilor, o zi de pierzanie a multor suflete. Pentru ca, asa cum spunea parintele Cleopa despre "sfantul calendar" prin care "cei de pe nou" si "cei de pe vechi" pun masura omeneasca a vremii inaintea sinaxarului, asa si aici, toate aceste ritualuri pagane si obscene, sunt forme, mai mult sau mai putin constiente, de slujire a satanei.
acolo unde Dumnezeu nu stapaneste, se instaleaza satana; acolo unde binele nu lucreaza, lucreaza raul; acolo unde Dumnezeu nu este pomenit cu reverenta, diavolul cel cu o mie de nume isi face tron din inimi.
"Iar de basmele cele lumesti si babesti fereste-te si deprinde-te cu credinta cea adevarata." (1 Tim. 4:7)"


Morala invataturii Parintelui Gheorghe Calciu: nu fiti fanatici precum stilistii. Riscati sa cadeti sub stapanirea demonica prin fanatismul vostru impins la extrem!!!

Sursa:

groups.yahoo.com/group/credinta_ortodoxa/message/6272



Domnul sa ne pazeasca de atat de multele eresuri si schisme existente.
.................................................. ................................................
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!