As dori sa vorbesc si eu despre acest subiect. Smerenia adevarata doar de la Dumnezeu vine. Adevarat. Pana nu ne intra El in suflet, nu putem discuta despre asta. Am vazut interventii pe subiect cu adevarat din inima si din...practica! Smerenia este intr-adevar un subiect personal, toate vasele Lui sunt deosebite, lucrarile unice. Ma vad nevoit ca si aici sa insist pe aspectul practic. De citate si citite suntem fenomenali noi romanii, cu practica stam rau. Intr-o tara cu oameni in accelerata degradare morala, cei smeriti sunt anormali. Stresul cotidian macina si pe cei buni si pe cai mai putin buni. Cum sfinti nu putem fi, vom incerca sa impacam interesul personal cu cel al aproapelui. Prinsi in statul-corset, vrem nu vrem, vom face ca si ceilalti, dar pana la o limita.
Din punct de vedere spiritual, avem o educatie crestina, care ne cere sa fim umili. Adica sa nu "ridicam" capul.
Din punct de vedere al societatii trebuie sa "ridicam" capul ca sa supravietuim si sa fim si COMPETITIVI.
Educatia facuta pana nu demult era uniformizarea, de fapt necompetitivitatea, peste care se asterne si umilinta. Totalul da o fiinta neadaptata vremurilor. Dar cum trebuie sa supravietuim, ne dovedim "caldicei" fata de vremuri si nu ne integram in vremurile de azi. Ne descurcam cum putem.
Astazi ca sa supravietuiesti, trebuie sa fi competitiv, incisiv, sa ai calitati mai "necrestine".
Avem de-a face cu o contradictie. Cum ziceti sa rezolvam antagonismul?
Va rog sa nu judecati in spirit "manastiresc" cum din pacate destule subiecte au fost tratate pe forum. Traim in lume, cu diferiti oameni si noi nu suntem calugari. Subiectul are si caracter personal, spre autocunoastere si perfectionare, dar cred ca tratarea de asemenea maniera va ajuta si altora. Ar fi benefic sa ne spuna ceva oameni de afaceri, dac-o fi pe form, sa ne spuna din experienta lor.
Doamne-ajuta!
|