"Precum puterea potrivnica, asa si harul dumnezeiesc ni se arata indemnandu-ne, nu silindu-ne, ca astfel sa ne ramana neatinsa libertatea si stapanirea peste noi insine. De aceea, pentru relele pe care le face omul indemnat de Satana, nu Satana, ci insusi omul isi pricinuieste mai degraba pedeapsa, ca unul ce n-a fost dus cu sila, ci s-a lasat induplecat de bunavoie, prin rautate.
Asemenea si in cazul binelui, harul nu pune fapta desavarsita pe seama sa, ci pe seama omului si de aceea il imbraca in slava, fiindca el insusi s-a facut siesi pricina a binelui.
Caci harul nu-l face prin sila pe om neschimbator, legandu-i voia lui, ci macar ca e de fata, lasa voia libera ca sa se faca vadita voia omului asa cum este, fie prin virtute, fie prin pacat. Caci e o lege nu in fire, ci in hotararea voii libere, sa se poata indrepta spre bine sau spre rau" (Sfantul Simeon Metafrastul).
|