Opera Sfantul Grigorie Teologul,prezentata si pe acest site de unde este sunt preluate aceste informatii, cuprinde 4 volume din colectia
Patrologia Greaca.Cuvantarile sau discursurile sunt in numar de 45, dintre care una singura e exegetica si una morala. Majoritatea cuvantarilor au caracter dogmatic, liturgic si ocazional. Pot fi impartite in:
cuvantari dogmatice:- Cinci cuvantari teologice - rostite in 380, la Constantinopol, in Capela Invierii, contra arienilor. Acestea trateaza despre:
- Cuvantarea I - despre conditiile necesare studiului teologiei. Teologia cere o inalta puritate morala si duhovniceasca.
- Cuvantarea II - despre Dumnezeu in Sine: existenta, firea si atributele Lui. Dumnezeu nu poate fi cunoscut pe cale rationala.Existenta lui Dumnezeu se dovedeste cel mai bine prin fapturile lumii vazute.
- Cuvantarile III si IV - despre Fiul, despre deofiintimea Lui cu Tatal si combat obiectiile si textele biblice opuse de arieni.
- Cuvantarea V - despre Sf. Duh, Care e a treia Persoana a Dumnezeirii, existand nu prin nastere, ci prin purcedere
- Doua cuvantari - despre calitatile teologului, se ridica impotriva maniei de a teologhisi a orientalilor si Despre moderatia in discutii si ca despre Dumnezeu nu poate discuta oricine si in orice moment.
- Cuvantari la sarbatori mari:la Nasterea Domnului,la Botezul Domnului,la Invierea Domnului,la Rusalii
- Cuvantari - Panegirice in cinstea sfintilor:in cinstea Macabeilor,in cinstea lui Ciprian de Antiohia,in cinstea Sf. Atanasie
- Cuvantari - Necrologuri. Sf. Grigorie e creatorul acestui gen literar in literatura patristica. Sunt in numar de patru:la moartea fratelui sau Cezar,la moartea surorei sale Gorgonia,la moartea tatalui sau,la moartea Sf. Vasile.
- Doua invective:cuvinte de infierare - contra lui Iulian Apostatul, scrise in 363, dupa moartea lui Iulian, dar nerostite. Aceste cuvantari, unice in genul lor, apara superioritatea crestinismului fata de paganism si critica sever unele masuri odioase luate de imparatul apostat.
- Cuvantari in ocazii personale. Merita mentionata:Cuvant de aparare pentru fuga sa in Pont - cuvantarea e un adevarat tratat despre preotie, in care arata raspunderea, maiestatea, dar si caracterul infricosator al acestei zguduitoare Taine si misiuni.
Opera poetica a fost elaborata in singuratatea de la Arianz intre 383 si 389 - 390. Scopul acesteia e sa scoata intarire si invatatura pentru sine si pentru altii din viata traita, sa desfete pe tinerii crestini, servindu-le dogmele prin dulceata artei, sa combata pe eretici, indeosebi pe apolinaristi,care se foloseau de poezie in propaganda lor, sa demonstreze paganismului ca si crestinii manuiesc arta poetica. Sf. Grigorie a scris 507 poezii, avand 18.000 versuri impartite de maurini in 2 carti: Poeme teologice in doua sectii: a) dogmatice (38), b) morale (40)si Poeme istorice in doua sectii: a) despre sine (206); b) despre altii, cele mai multe scurte epigrame (94) si epitafe (129). I s-a atribuit si o tragedie: Hristos suferind, insa e mult mai tarzie - sec. XI - XII.Scrisorile,in numar de 245,sunt foarte importante prin forma si arta lor. Unele dintre ele au caracter dogmatic.
Invatatura Sfantului Grigorie Teologul valorificata imnografic in cantarile inchinate praznuirii sale.
Asa cum spunea si Parintele Zaharia Matei intr-un articol publicat in revista ,,Studii Teologice"(Revista Facultatilor de Teologie din Patriarhia Romana) invatatura Sfantului Grigorie Teologul a fost valorificata imnografic in cantarile inchinate praznuirii sale.
,,În Biserică, cântarea este un mijloc de comuniune între credincioși și Dumnezeu. Ea are menirea de a transmite minții și inimii adevărurile de credință insuflate de Duhul Sfânt Bisericii, prin armonia plăcută a melodiei, care, prin caracterul ei emoțional, face ca aceste adevăruri să fie înțelese și totodată trăite. Cântările ortodoxe cuprind adevăruri de credință, fundamentate scripturistic, toate insuflate de Duhul și așternute în scris de oameni cu credință și viață curată, numiți imnografi, ale căror producții reprezintă tezaurul liturgic al Bisericii Ortodoxe exprimat prin forme și structuri poetice.
Este important de subliniat că autorii imnelor ortodoxe au compus sub inspirația Duhului Sfânt în Biserică, lucrare care s-a petrecut cu toți autorii cărților canonice ale Sfintei Scripturi. Sf. Grigorie de Nazianz, supranumit și Teologul, pentru înălțimea și unicitatea cugetării sale teologice, rămâne în Biserica Creștină Răsăriteană și Apuseană, primul mare poet creștin; profund teolog, apărător al învățăturii ortodoxe, el rămâne fidel Bisericii și luptă împotriva ereziilor, impunându-se atât prin viața sa curată, cât și prin opera sa, de mare ținută teologică. Și-a identificat viața cu aspirațiile și învățătura Bisericii, trăind precum a învățat și învățând precum a trăit, fiind considerat sfânt încă din timpul activității sale pastoral-misionare.
Un act de cinstire a Sf. Grigorie Teologul l-a arătat Biserica prin alcătuirea slujbei sale, de către imnografi celebri, precum Anatolie, arhiepiscopul Constantinopolului și Teofan Graptul. Aceștia au dovedit, în alcătuirea textelor cântărilor, cunoașterea în profunzime a vieții, dar mai ales a operei teologice a Sfântului Grigorie. Cântările din slujba Sfântului acoperă toate genurile muzicii bizantine: tropare, condace, canoane, care abundă în învățături dogmatice, cu conținut trinitar, hristologic, mariologic. Temele centrale ale slujbei, care privesc Întruparea, opera de răscumpărare a lumii și pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, alternează cu teme inspirate din viața și opera Sfântului.
Prin sensibilitatea și lirismul său poetic, Sf. Grigorie Teologul este un deschizător de drumuri pentru imnografii ce-i vor urma, stilul său poetic reflectându-se în creațiile acestora, iar o parte din Cuvintele sale cu o muzicalitate aparte, devenind parte integrantă imnografiei creștine dedicate sărbătorilor Sfintelor Paști și Nașterii Domnului. El este, alături de Sf. Vasile cel Mare și Ioan Hrisostom, unul dintre ocrotitorii învățământului teologic."