,,Filosofarea despre Dumnezeu, sustine Sf. Grigorie, nu apartine tuturor, "ci celor ce s-au straduit si au fost invatati in contemplatie si, inainte de aceasta, celor ce au fost curatiti in suflet si in trup, sau cel putin se curatesc intr-o anumita masura" (Cuv. 1,3), iar ea se face intre anumite limite, incepand cu cele ce ne sunt apropiate si in masura in care ascultatorul este deprins sa le inteleaga si are puterea de a face aceasta. Pe Dumnezeu trebuie sa-L pomenim mai des decat respiram, potrivit cuvantului: "sa se cugete ziua si noaptea" (Psalmul l, 2) si "sa se binecuvinteze Domnul in toata vremea" (Psalmul 33, 1), insa totusi cu precautie si nu oriunde si oricand, intrucat "orice lucru isi are vremea lui" (Ecclesiast 3, 1).

Cat priveste cunoasterea lui Dumnezeu , Sf. Grigorie se inscrie pe linia marilor capadocieni. Legea naturii si privirea noastra asupra lumii ne dezvaluie ca Dumnezeu exista si ca este cauza facatoare si sustinatoare a intregii creatii (Cuv. 2, 6). Privirea, indreptandu-se spre cele vazute si armonios stabilite si tot- odata in miscare si miscate si purtate in chip nemiscat, deduce din cele vazute si astfel randuite pe Autorul lor. Nimeni insa nu stie ce este Dumnezeu in natura si in fiinta sa. Acestea vor fi cunoscute cand mintea si ratiunea se vor uni cu ceea ce le este inrudit, iar chipul se va urca spre arhetipul spre care tanjeste (Cuv. 2, 17). La inceputul teologiei trebuie sa il punem pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh; intaiul sa ne fie binevoitor, al Doilea sa ne ajute, iar al Treilea sa ne inspire sau, mai bine zis, sa ne arate din unica dumnezeire luminarea cea una, distincta in chip unitar, unita in chip distinct.

Prin aceasta, Sf. Grigorie pune invatatura despre Sf. Treime ca piatra de temelie a credintei in Dumnezeu. De altfel, el ni se dezvaluie ca un adevarat teolog al Sf. Treimi, intrucat el este cel care a stabilit definitiv si cel dintai, raporturile dintre persoanele Sf. Treimi si specificul fiecareia: Tatal, Fiul si Duhul Sfant au in comun fiinta, necrearea si dumnezeirea; Fiul si Sf. Duh au in comun faptul ca sunt din Tatal, iar ca atribute specifice: Tatal poseda nenasterea, Fiul nasterea, iar Duhul Sfant purcederea. Hristologia Sf. Grigorie este deosebit de avansata, castigand recunoastere din partea Sinoadelor de la Efes (431) si de la Calcedon (451). El sustine unitatea persoanei in Hristos. In Hristos sunt doua naturi, Dumnezeu si Om, intrucat in El exista un suflet si un trup. Prin intrupare, Hristos nu a devenit doi, ci unul din doi. Unirea cele doua firi in El a avut loc nu dupa har, ci dupa esenta. De aceea, Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu.

Aceeasi acuratete si conciziune in exprimare le intalnim si in ceea ce priveste pnevmatologia. Sf. Grigorie este cel dintai care exprima fara ezitare dumnezeirea Duhului Sfant, inca in anul 372, el afirma clar, intr-o predica publica, ca Sf. Duh este "Dumnezeu" si ca acest adevar nu trebuie tinut ascuns: "Cat timp vom tine ascunsa lumina sub obroc si vom retine altora cunoasterea deplina a dumnezeirii (Duhul Sfant)", se intreba el (Cuv. 12, 6). Cuvantarea a cincea, dedicata Sf. Duh, articuleaza structura de baza a invataturii despre Duhul Sfant, pornind de la afirmarea consubstantialitatii Acestuia cu Tatal si cu Fiul. "Dumnezeirea e neimpartita ... e ca o unica lumina in trei sori ce se penetreaza reciproc, fara sa se contopeasca. Cand privim la dumnezeire, la cauza prima, la principiul unic (la monarhie), apare in cugetarea noastra unitatea ei.

Iar cand privim la Cei in care este dumnezeirea, la Cei care ies din cauza prima in mod netemporal, fiind din ea si din aceeasi slava, cei inchinati sunt Trei".Soteriologia Sf. Grigorie se centreaza in jurul ideii de satisfactie, in sensul ca Hristos s-a facut pentru noi pacatul insusi si blestemul insusi, intr-atat s-a smerit Pacatul este cel care realizeaza deosebirile dintre oameni.

Desi, la inceput, oamenii au fost liberi si egali, pacatul a efectuat diferentierile sociale: "Priveste la egalitatea de la inceput, nu la impartirea de mai de pe urma; ia seama, nu la legea celui mai puternic, ci la aceea a Creatorului. Da ajutor firii, dupa putere, cinsteste vechea libertate, rusineaza-te de tine insuti, acopera cu neamul tau necinstea..." (Cuv. 14,26). Sf. Grigorie ramane in istoria literaturii si a gandirii crestine ca scriitor si ganditor de prim rang, fiind considerat nu numai "Teologul, ci si un adevarat "Demostene crestin" al vremii sale. Opera sa a avut un impact deosebit asupra teologiei rasaritene; lucrarile sale fiind traduse in repetate randuri in diverse limbi orientale (siriaca, armeana, coptica, etc.). Cu timpul, la operele sale au fost redactate scholii, cele mai importante fiind scholi-ile lui Ilie din Creta (sec. X).

Chiar daca el nu a scris o summa sau un tratat complet de teologie cu intentia de a epuiza tematica teologiei, cuvantarile sale si rnai ales cele cinci Cuvantari teologice, elaboreaza pe deplin scheletul vital al invataturii ortodoxe clasice despre Dumnezeu si despre Sf. Treime. Cat de importante au fost opera si gandirea sa o dovedeste faptul ca, in momentele de mare rascruce si framantare din istoria crestinismului, marii cautatori ai vremii au incercat sa-l readuca in prim plan ca stalp al credintei."(Prof.Dr.Remus Rus)