Fratele care s-a mântuit fără osteneală deoarece nu judeca niciodată pe nimeni
O dată un mirean a mers la Schitul Kavsokalivia să se facă călugăr. Dar părinții schitului nu voiau să-l primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav și nepăsător, mai era și foarte scandalagiu, mereu pricinuind neplăceri.
Deoarece aceluia îi plăcea în schit, a rugat pe părinți să-i îngăduie să rămână acolo ca mirean și să mai lucreze din când în când.
Astfel și-a petrecut viata sa în trândăvie și nepăsare până în ceasul morții sale, când a căzut la pat. Cu toate acestea părinții îl cercetau și se aflau mereu lângă el.
Într-o zi muribundul privea cu insistentă la ceva și făcea semne. Părinții nu știau ce se întâmplă. Când și-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoșător:
“Am văzut pe Arhanghelul Mihail ținând în mână o hârtie în care erau scrise toate păcatele mele și spunându-mi:
- Vezi acestea pe care le am scrise aici? Pe toate le-ai făcut. De aceea pregătește-te să mergi în iad.
- Sfinte arhanghele, uită-te printre toate păcatele mele și vezi dacă există păcatul osândirii! i-am spus eu.
Atunci Arhanghelul a căutat și mi-a spus:
- Nu, nu există.
- Atunci nici eu nu trebuie să merg în iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: «nu judecați și nu veți fi judecați» (Luca VI, 37).
Auzind acestea Arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcatele mele.
Așadar, părinților, voi merge în rai. Când mi-ați spus că nu sunt bun de monah și lucram în schit ca mirean, atunci când veneam la biserică în sărbători adeseori auzeam cuvintele Evangheliei: «nu judecați, ca să nu fiți judecați» (Matei VII, 1) și mi-am spus: «Sărmane suflete, cel puțin acestea să le împlinești». Acestea m-au mântuit fără altă osteneală“.
|