[Mosh-Neagu]

Subiectul e foarte delicat si poate ca ar trebui sa fie discutat intr-un mediu restrans, pentru ca nu cumva rauvoitorii sa le extraga din context si sa ni le serveasca cu orice prilej.
Intr-un fel sau altul, adevarul este ca se intampla lucruri foarte triste care compromit Biserica la cel mai inalt nivel. Inca n-am inteles "mecanismul"; in mintea mea, totul trebuie sa aiba o explicatie, fiindca altfel mania lui Dumnezeu s-ar abate oricum, mai devreme sau mai tarziu.
Pana nu demult, eram un inversunat luptator impotriva ideii ca numirea ca preot, la o anumita parohie (nu neaparat la oras, nu neaparat intr-o zona cu enoriasi instariti si "generosi"), se face pe bani, si-nca pe bani multi. Pur si simplu refuzam sa cred ca asa ceva e posibil. Ani la rand. Pana de curand cand Dumnezeu a oranduit sa aflu "oficial" (sa zic asa), lucruri cu totul de neinteles. Cum?!? Cum se poate impaca dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, cu pretinderea unor sume mari de bani, pentru care, ori familia trebuie sa faca mari sacrificii, ori tanarul absolvent la teologie sa-si petreaca multi ani prin tari straine, pana sa reuseasca sa adune acea suma care i s-a pretins fara menajamente...
Si e un mare paradox. Sa o luam simplu: cat timp ii trebuie unui mirean care vrea cu adevarat sa se mantuiasca, sa-si gaseasca un duhovnic BUN? De ce nu sunt toti buni? De ce unii ne dau atatea motive de sminteala, incat nici nu mai stim ce sa credem, fiindca in mintea noastra, preotul si invatatorul trebuie sa fie intotdeauna "oamenii model"?... De ce sunt pastrati in parohii, atatia "inselati" care nu fac decat sa dezbine Biserica si sa alunge pana si pe cei mai credinciosi, ce sa mai spunem de ceilalti care ar vrea sa..."se adune", in timp ce sunt atatia care abia asteapta sa primeasca o parohie unde sa puna mult suflet, dar si umarul la o "treaba curata"?... E adevarat, am vazut si dintre acei care n-au avut nici bani, nici sustinere din partea cuiva anume, dar au avut multa smerenie si multa rugaciune, iar Dumnezeu le-a dat si har si le-a facut si biserica din nimic. Sunt cazuri rare, dar SUNT.
* - Sa facem ascultare:
* - Sa ne rugam:
* - Sa nu judecam:
* - Sa facem ce spune preotul, nu ce face el, fiindca pana la urma e si el tot un om:
* - Sa nu dam in vileag o "mica" patima a duhovnicului nostru, ca stie El Dumnezeu de ce-l tine acolo si nu-l pedepseste, iar gestul nostru ar putea fi speculat de dusmanii bisericii ca o dezbinare si abia asteapta sa ne arate cu degetul...
...Oare cati dintre noi ne rugam pentru duhovnicii nostri. Dar mai ales, cati dintre noi se roaga vreodata pentru prea-sfintitii episcopi sau prea-fericitul Patriarh? Probabil, ei sunt cei mai "expusi" ispitelor de toate felurile, iar o inselare cat de mica, ar putea zgudui din temelie, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa!...
Imi cer iertare si nici macar nu stiu cui... De obicei nu sunt omul care sa privesc catre metehnele mai-marilor Bisericii, dar as minti sa spun ca nu sufar impreuna cu atatia altii ca mine, nu atat pentru "metehnele" unor asa-zisi "preoti", cat pentru "tranzactionarile" care se fac in culise, intre doua Sfinte Liturghii...