[Bucuriepedrum]

Nu, chiar nu mă gândisem la asta (viața sexuală a părințior tăi), ci să nu fi fost ei blestemați sau cu farmece ori pentru a le face cineva rău lor, să te atace pe tine. Sau lucruri de tipul rude nepracticante/căzute în apostazie etc.

Să lăsăm asta, problema e altundeva: nu trăiești coerent. Nu mă crede moralistă, îți spun perspectiva creștină, nici măcar Hristos nu îți impune să o îmbrățișezi. Nu ai cum, tehnic vorbind, să construiești o casă bună pe o fundație noroiasă. Lasă sexul pentru căsnicie, să fie totul sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ce ți se întâmplă ție e caz tipic: diavolul se bucură că ajungi să te legi fizic de bărbatul cu care ești într-o relație (deci păcatul e comis), vă despărțiți, găsești pe altcineva și situația se repetă. Asta e desfrânare, te împrăștii inutil. E exact lucrul de care spunea Apostolul Pavel să ne păzim prin Cununie.

Cunosc toate contraargumentele raționale, de sorgine lumească, pe care mi le poți aduce, eu însămi mă izbesc de ele zilnic: dacă îl iubești, nu e păcat (tot păcat e, te înșeală diavolul), dacă nu o fac acum, se desparte de mine, dacă nu las și eu ceva, rămân singură etc. Repet, sunt fată și am fumat cam toate răzvrătirile astea. Nu-L lăsa pe Hristos dintru atât, nu-L lăsa pentru nimic!
Pe mine în special prima (că dacă ții la omul respectiv în mod real, nu greșești) m-a agățat multă vreme și m-a chinuit, fiindcă nu înțelegeam de ce Dumnezeu nu binecuvintează păcatul. (Și acum îČț spun la modul onest că eu însămi aș trăi în concubinaj, dacă nu ar fi Hristos. Dar pentru El nu pot.) Mă frământam că e un aspect ce poate fi ignorat, dar conștiința a rămas trează: absolut nimic din Lege nu e de prisos. Iar păstrarea fecioriei nu e un detaliu, multe haruri se revarsă peste mirii care se căsătoresc curați. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu primește pocăința, condiția este să fie una REALĂ: da, Doamne, am desfrânat, ajută-mă să ies din păcatul ăsta și să pun început bun. Iar de aici lucrurile se pot reconstrui, nu e timpul pierdut.

Deci, lasă ideile privind vrăjile deoparte, momentan tu singură îți faci rău, te afli în înșelare. Da, consideră-mă o habotnică ce varsă aiurea în virtual, dar mărturie îmi stă toată viața că ce ți-am scris e numai adevărul. Dumnezeu m-a scăpat dintr-o ispită mare, m-aș fi nenorocit fără să clipesc, S-a milostivit pentru rugăciunile Sf. Efrem cel Nou, ale Sf. Nicolae și probabil ale mamei mele și a intervenit la timp. Sub nici o formă să nu-L lași pe Dumnezeu pentru lumea asta, pentru nimic din lumea asta. Fie vorba și de afecțiunea promisă a unui bărbat.