Citat:
În prealabil postat de Carmina33
....
|
Nu merge lucrul asta pe care il vrei tu... si cu Biserica dar si cu lumea.
Vezi ca tu traiesti acolo in mijlocul Babilonului... in mijlocul unei lumi care a transformat stilul cazut de viata in norma.
Ai dreptate in ce zici: o relatie reala intre 2 parteneri presupune si o relatie sexuala, pentru ca asta este firea umana si natura, si logica.
INSA solutia la asta este sa cauti si sa gasesti o relatie CORECTA, cu cineva corect, care are nu zic valori crestine ci un fond uman bun, si cu care sa ramai toata viata.
Iar asumarea unei relatii ar trebui sa fie in cativa pasi, in care cunosti persoana respectiva, vezi ce e cu ea, si apoi iti asumi o cale cu ea; si nu in care relatia se consuma destul de repede incat nici respectul reciproc nu se construieste... astea nu sunt relatii, astea sunt aventuri... o relatie adevarat este ceva ce se construieste in timp; tu vorbesti despre aventuri mai degraba, care sunt ambalate frumos in "relatii"; nu, o relatie presupune mult mult mult decat ceva fugitiv, facut pe fuga.
Este un joc de cuvinte foarte fin folosit de apus, in care totul este inbracat in cuvinte frumoase, menite a acoperi "imoralitatea" cu o "normalitate fireasca"... cuvinte de tipul "relatii".. .etc, care de fapt nu au nici un fel de acoperire, care sunt poate mai degraba sex pe fuga cu semi-necunoscuti, entuziasm la prima intalnire si altele de acest fel.
Notiunea de "RELATIE" si "LEGATURA" umana NU are ca baza "sexul". Sexul este o chestie care se consuma intre 2 fiinte care se iubesc, iar iubirea impreuna cu valorile crestine sunt temelia unei relatii. Suna ca din carti, si usor exagerat dar asta este de fapt starea reala si normala a unei relatii.
Si nu as denumi "relatie", mai degraba as denumi parteneriat, legatura, iubire, soti. Este o diferenta mare intre "relatii" si "soti".
Chiar daca nu esti casatorita oficial, poti sa iti cauti un "sot" si nu o "relatie". Cineva care are sens pe termen lung...
Ma indoiesc ca in alte parti poti gasi valori crestine, insa este alegerea ta..
Stilul tau de viata este incompatibil cu crestinismul as mai zice.
Ai adoptat un stil personal si un stil de viata complet independent, "american" oarecum, si tu iti doresti alinierea la valorile crestine, care sunt familia si restul...
Mie mi se pare o incompatibilitate de cultura si mentalitate ce vrei tu cu ce iti ofera societatea respectiva. Societatea iti ofera "libertate", "independenta totala", "succes personal", insa iti face imposibila viata in 2.
As zice ca solutia in cazul asta este rugaciunea insa de la un punct in colo nu mai este rugaciunea pentru ca eu am inceput sa cred ca nu ai cum sa rezolvi unele probleme pe care noi nu vrem sa le rezolvam...
Legat de mersul la Biserica - fa ce poti daca poti, dar mai ales incearca sa te rogi in fiecare zi.
Esti intr-o dilema existentiala destul de mare: esti intr-o groapa adanca din care vrei sa iesi si nu poti... si esti tare prinsa in ea... am vazut-o de atatea ori - crestinismul care trebuie sa lucreze in mijlocului Babilonului... cu mari sacrificii si durere.
Nu te critic, mi se pare doar imposibil demersul tau. Nu exista decat o cale pentru tine: sa iti asumi corect crestinismul pana la capat: iar asta nu are legatura cu mersul la Biserica, are legatura cu rugaciunea, si asezarea corecta a vietii personale.
Ti-am zis mai sus, fara sa imi fi spus tu banuind de ce te chinuie satana: esti in pacate grele, pe care Biserica le considera grele, insa pe care tu le consideri superficiale si norma. De asta te "bantuieste" satana, pentru ca nu vrei sa iesi din pacate si ramai acolo... tie ti se pare o joaca, dracul sa stii ca nu se joaca.
De diavol nu scapi daca mergi la Biserica, de diavoli scapi daca te spovedesti si nu mai pacatuiesti. Adica daca iti indrepti viata.
Cred ca trebuie sa-ti spuna cineva destul de pe fata lucrul asta.