Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Cîteva din caracteristicile chipului divin sădit în oameni, respectiv în îngeri:
EXISTENȚA și VEȘNICIA
Faptul-de-a-exista este un dar al Creatorului, Care nu Se răzgîndește o dată ce creatura alege despărțirea de El. Cînd o parte dintre îngeri au păcătuit, Dumnezeu nu i-a anihilat anulîndu-le condiția de a fi, ci i-a coborît din cele înalte într-o existență inferioară (în văzduh, pe Pămînt și în Iad), mai departe de El decît erau inițial.
LIBERTATEA
Iadul a apărut ca soluție la alegerea ființelor de a se îndepărta de Dumnezeu. Oricine ajunge acolo o face în mod liber și oricine rămîne acolo o face pentru că așa vrea. Dumnezeu nu duce pe nimeni în Rai cu forța.
Deci trecerea în neființă sau anularea sau anihilarea sau distrugerea ar presupune o nedreptate din partea Creatorului, Care este iubire și rămîne iubitor al creaturilor Sale indiferent de alegerea lor.
|
Asa este. Cunosc si raspunsul minunat al sfantului Ioan Damaschin: "Dumnezeu nu distruge iadul ptr ca nu poate, ci ptr ca rspecta ptr vesnicie libertatea celor care vor sa traiasca o vesnicie in afara comuniunii cu El, ......, ptr Dumnezeu a fi bun sau rau este mai de pret decat a nu fi deloc", dar ma intreb cum mai vorbesc aceste culte neoprotestante despre suferinta vesnica?