Mie mi se pare pertinenta problema pusa.

Orice nedumerire, intrebare care pune in dezbatere interioara sentimentul departarii de Dumnezeu nu vine asa aiurea, de nicaieri, vine din suflet si deseori e bine sa-i dam atentie.

Ca lumea in care traim nu permite punerea in discutie cu usurinta, ca esti luat in ras, ca esti combatut ca stai impotriva "dezvoltarii tehnologice" etc. etc., astea sunt semne ca lumea nu e intotdeauna in "pas" cu nevoile tale sufletesti - si uneori e si firesc sa nu fie pentru ca fiecare dintre noi suntem diferiti si ne aflam in stari diferite in relatia cu Dumnezeu.

Dar, daca sufletul tau simte dorul simplitatii sau isi pune intrebari, ele nu sunt de aruncat la gunoi sau de ignorat, ci de analizat si de discutat cu persoana care chiar poate sa inteleaga cu adevarat ce nevoie ascund gandurile, intrebarile care-ti apar in minte.

Doamne ajuta sa-ti gasesti un parinte duhovnic.

Doamne ajuta!