Totusi sunt si porunci general valabile, si despre aceste vorbim.
Daca incepatorul intr-ale credintei se va simti incorsetat de atatea porunci, cel avansat, cum este omul induhovnicit din manastiri, se supune cu bucurie acestor porunci.
Ne tot preocupa pe aici placerea pe care o traim fiind casatoriti si o aparam cu dintii; nu cumva sa ne-o ia cineva. Ma intreb cum ar putea cineva sa ne-o ia?!?
Daca placerea nu era necesara in viata mireanului, nu ne-o dadea Dumnezeu. Cred insa ca ii supradimensionam importanta.
Aseara am citit despre Cuvioasa Macrina. De la 3 ani a fost paralizata; deci de placere nici vorba. A ajuns totusi pe culmile spirituale, fiind cautata de multi oameni, pe care ii tamaduia de fel si fel de boli.
De aceea cred, ca Dumnezeu ne-a dat placerea, ca sa putem duce greul existentei, fara ca aceasta sa ne fie indispensabila mantuirii.