Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Totusi sunt si porunci general valabile, si despre aceste vorbim.
Daca incepatorul intr-ale credintei se va simti incorsetat de atatea porunci, cel avansat, cum este omul induhovnicit din manastiri, se supune cu bucurie acestor porunci.
Ne tot preocupa pe aici placerea pe care o traim fiind casatoriti si o aparam cu dintii; nu cumva sa ne-o ia cineva. Ma intreb cum ar putea cineva sa ne-o ia?!?
Daca placerea nu era necesara in viata mireanului, nu ne-o dadea Dumnezeu. Cred insa ca ii supradimensionam importanta.
Aseara am citit despre Cuvioasa Macrina. De la 3 ani a fost paralizata; deci de placere nici vorba. A ajuns totusi pe culmile spirituale, fiind cautata de multi oameni, pe care ii tamaduia de fel si fel de boli.
De aceea cred, ca Dumnezeu ne-a dat placerea, ca sa putem duce greul existentei, fara ca aceasta sa ne fie indispensabila mantuirii.
|
Am spus si eu ca sunt porunci clare. Nu de acestea vorbim. Ci de aplicarea lor in viata noastra.
Mi se pare ca tie, si multor altora de aici, le lipseste simtul proportiei.
Marea majoritate a oamenilor nici nu isi pune problema sa se casatoreasca inainte de a face dragoste, sau daca isi pot lasa frau liber tuturor pulsiunilor si ideilor mai mult sau mai putin perverse si morbide, culese de prin filme porno.
Iar tu si altii veniti si spuneti ca nu avem nevoie de placere ca sa ne mantuim.
Sigur ca nu avem nevoie: pai nu avem nevoie nici de viata. Daca murim in pruncie, ne ducem fix si direct la Dumnezeu, si concluzia ta nu cred ca este: pai atunci, sa refuzam viata (este numai o reducere la absurd, stai linistita, nu recomand sinuciderea in masa
).
Unora Dumnezeu le da si viata pe acest pamant, altora nu. Unora le da mai multe bucurii si placeri inclusiv fizice pe acest pamant, altora nu. Toti sunt chemati la mantuire.
...Dar daca ni le da, nu este un pacat sa le traim cu multumire si cu masura. Nepunandu-le pe primul loc. Esti de acord sau nu?