Se spunea despre avva Marcu egipteanul, că vreme de treizeci de ani n-a ieșit din chilia lui. Preotul obișnuia să meargă la el și să-i facă liturghie. Diavolul însă, văzând răbdarea lui plină de virtute, a uneltit să-l încerce, să-l facă să osândească pe altul, și a trimis un îndrăcit la bătrân, chipurile pentru binecuvântare. Înaintea oricărui cuvânt, îndrăcitul îi spuse bătrânului: preotul tău are miros de păcat, nu-l mai lăsa să vină la tine.
Bătrânul cel insuflat de Dumnezeu îi spuse: fiule, toți își aruncă necurăția afară, tu însă mi-ai adus-o mie. Este scris însă: „nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7, 1.). Și dacă este păcătos, Dumnezeu îl va mântui, căci e scris „rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați” (Iacov 5, 16.).
După cuvântul acesta făcu o rugăciune, izgonind demonul din om, și îi dete drumul sănătos. Când veni preotul ca de obicei, bătrânul îl primi cu bucurie. Bunul Dumnezeu, văzând blândețea bătrânului, îi dete semn.
Când să stea preotul dinaintea sfintei mese, povestea bătrânul „am văzut înger al Domnului pogorând din ceruri, și și-a pus mâna pe capul preotului, care s-a făcut ca un stâlp de foc. Eu m-am minunat de priveliște, și am auzit o voce spunându-mi: omule, de ce te-ai minunat de asta? Dacă un împărat pământean nu-și lasă mai-marii săi să îi stea murdari dinainte, ci doar cu mare slavă, cu atât mai mult puterea dumnezeiască nu-și va curăți pe slujitorii sfintelor taine, când stau dinaintea slavei celei cerești?
Iar Marcu egipteanul, luptător de neam bun al lui Hristos, care a ajuns mare, s-a învrednicit de harul acesta, că nu l-a judecat pe preot.
Pentru avva Marcu egipteanul, Patericul Egiptean
|