View Single Post
  #9  
Vechi 08.11.2010, 21:58:42
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit

„El e protectorul tău...”

Doamne, ajută! Auzisem de Sfântul Nectarie de la o prietenă de-a mea, învățătoare, dar fără să fiu curioasă să citesc viața si minunile sale. Nu mă gândeam că într-o zi voi putea eu însămi să-l mărturisesc.
Aș vrea să menționez două întâmplări premergătoare minunii săvârșite de Dumnezeu și sfinții lui. Anul acesta soțul meu avea de făcut o inspecție de grad și, în zona respectivă, era localizată Mănăstirea Berința. Am insistat să ne ducă și, împreună cu fetele mele – Elisa și Anastasia – și o doamnă de la bisericuța la care mergem, am urcat dealul spre mănăstire. Era frig, zăpadă, așa că ne-am dus în biserică. Văzându-ne, o maică a insistat să mergem la casa monahală, gândindu-se probabil la fete. Noi am rămas și am citit acatiste, am cântat cântări bisericești, iar apoi am răspuns invitației. La un moment dat, Elisa a venit la mine cu o icoană. Mirată, am întrebat-o de unde o are. Mi-a zis, arătând spre un bărbat, că i-a dăruit-o. Era un frate ce ajuta pe la sfânta mănăstire. Discuția a decurs astfel, din ce-și mai amintește fata:
– Când te-ai născut?
– Pe 9 noiembrie.
– De Sfântul Nectarie. El e protectorul tău, să-ți aduc o icoană să-l vezi. Ți-o dăruiesc.
Fetița a venit la mine încântată. M-am bucurat și eu și m-am simțit rușinată că n-am fost curioasă să aflu ce sfinți s-au născut pe 9 noiembrie. Aș face o paranteză. La nașterea fetiței, care a fost foarte grea, doctorul m-a abandonat spunându-mi că mor alături de pruncul ce-l voi naște. În acel moment m-am rugat și Maicii Domnului, gândindu-mă că mor. Doctorul a plecat, am rămas cu moașele și, dintr-odată, am văzut o femeie cu un acoperământ mov-albastru care era deasupra mea, învăluindu-mă. După un timp, parcă m-am trezit auzind: Este fetiță. Atunci am realizat că a fost o minune. L-am întrebat pe doctor ce s-a întâmplat cu mine, mi-am pierdut cunoștința... Am văzut că nu reacționează și mi-am zis că este o minune. M-a ajutat Maica Domnului, văzând în ce situație eram.
Am mai povestit și altora minunea, dar cred că... ei considerau că fabulez. Revenind, sigur Maica Domnului a vrut ca Elisa să-și cunoască și sfântul protector, pe Sfântul Nectarie, la Mănăstirea Berința. A doua întâmplare a făcut să ajungem chiar la moaștele sale. Auzisem de la un monah că merge la Mănăstirea Ruoaia, Lăpușu Românesc, și mă gândeam că eu n-am fost pe acolo. Așa că i-am spus soțului că aș vrea să facem un pelerinaj. Într-o duminică, soțul și-a manifestat disponibilitatea de a mă duce la această mănăstire, dar era cam ora nouă și am zis că după Liturghie, căci e de mers cam două ore din Baia Mare și nu e bine să circulăm în timpul Sfintei Liturghii. După terminarea slujbei la biserică am spus și credincioasei care m-a însoțit la Mănăstirea Berința și, după puțină vreme, am plecat. Pe drum, soțul meu a zărit mașina episcopului și s-a gândit că vine de la Mănăstirea Rohia. Ajunși pe drumul spre mănăstire, doamna a simțit ceva deosebit. Eu i-am zis că normal... e o mănăstire. Doamna îmi mărturisea că totuși e ceva mai mult, e o sărbătoare. După ce am ajuns, am vorbit cu o maică, care ne-a spus că a fost acolo Preasfințitul, fiind hramul mănăstirii. Am mers la închinat și... la moaștele Sfântului Nectarie. Eram bucuroasă că fetița mea poate să se închine la protectorul ei.
Ei, și acum vine minunea cea mai mare, vindecarea mea. Prin luna iunie-iulie (nu mai știu exact, fiindcă nu credeam că o să am ocazia să mărturisesc acest lucru), am simțit o sensibilitate sub braț. La o palpare mai atentă am simțit chiar o durere, părerea mea era că e un nodul, fapt confirmat ulterior de medicul de familie. Acesta mi-a făcut un bilet de trimitere către un medic, fără însă să-mi spună specializarea acestuia. Aveam să aflu, după o zi, spre disperarea mea, vorbind cu o doamnă bolnavă de cancer, că doctorul la care mă trimisese era oncolog. Am mers la bisericuța Sfântul Iosif Mărturisitorul, la Taina Sfântului Maslu și pe drumul spre casă mi-am spus: Dumnezeu m-a creat, El poate să mă vindece. M-am hotărât să merg la mănăstiri înainte și în special la moaștele Sfântului Nectarie, la Mănăstirea Ruoaia, și apoi pe la medici.
Ziua următoare, într-o sâmbătă am plecat împreună cu familia mea. M-am închinat, am zis rugăciuni cu cuvintele mele simple, atât la moaștele sfântului cât și la ceilalți sfinți ale căror moaște se mai aflau aici. Apoi am plecat spre Mănăstirea Rohiița, unde am participat la miezonoptică și la rugăciuni de dezlegare. Un părinte mi-a dat o sticluță cu ulei de la mai multe sfinte masluri, cu care să mă ung în zona nodulului. Am dormit acolo, palpându-mă tot timpul, tristă mai ales că pe Anastasia o mai alăptam și mă gândeam ce ar însemna pentru ea să nu mai aibă mamă. Cancerul era deasupra mea... nu puteam scăpa de acest gând. A doua zi, în timpul Liturghiei, cum invocam eu ajutorul Sfintei Treimi la icoana căreia m-am dus la începutul Liturghiei, împinsă parcă de cineva de la spate, am simțit o tăietură puternică, dezechilibrându-mă puțin. Mă temusem să nu fie de la inimă, din cauza supărării. După câteva secunde iarăși mă atinsesem de acel loc și... nodulul dispăruse. A fost o operație pe viu. Îmi venea să strig în gura mare. La predică, Părintele făcea pomenire de vindecarea slugii sutașului și mă gândisem, ce coincidență... Dumnezeu a făcut o mare minune cu mine.
Nu aș vrea să neglijez și ajutorul celorlalți sfinți, al căror aport a fost semnificativ și ale căror icoane le am în colțișorul de rugăciune; de asemenea, ajutorul monahilor adormiți sau în viață, al căror nume l-am invocat. De atunci, acești sfinți, monahi, sunt prietenii mei de nădejde. În semn de mulțumire am mers din nou la vreo două săptămâni pe același itinerar. În pelerinajul făcut acum, la început de august, prin Moldova am simțit, de asemenea, ajutorul sfinților în întâmplări deosebite, ceea ce m-a făcut să nu mă îndoiesc de grabnica apropiere de sufletul nostru. Nu m-am mai dus la medici, am fost scutită de investigații costisitoare, de stresul aferent și de deznădejde. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale!
Reply With Quote