Termenul de "filosofie" folosit de către Sfinții Părinți
Până acum am tot analizat diferența dintre filozofie și teologie, precum și atitudinea celor Trei Ierarhi față de filozofie (vezi paginile de la 15 până la 53 din carte). Cred că exemplele și pasajele pe care le-am folosit, ne-au limpezit care este această diferență și au demonstrat că Sfinții Părinți nu au acceptat filozofia, fiindcă aceasta ar fi însemnat negarea revelației dumnezeiești. Oricum, sunt unii care susțin că Sfinții Părinți au acceptat filozofia, deoarece acest cuvânt poate fi găsit în lucrările lor. De exemplu Sf. Grigorie Teologul spune undeva: „Nu oricui, prietene, i se cade să filosofeze despre Dumnezeu” [1]. Vasile cel Mare spune că cel ce-și pregătește sufletul spre bine și trupul spre cele necesare „poate fi caracterizat fără îndoială de noi drept filosof” [2] . Iar Sfântul Ioan Hrisostom, făcând comentarii asupra cuvintelor ucenicilor către Hristos „Noi de ce nu l-am putut scoate ?” (demonul) (Matei 17; 19), spune: „Te minunezi tu de filosofia lor aici, și de forța Duhului, de filosofia lor fiindcă nu și-au ascuns greșeala și forța Duhului...” [3]. Dar pentru ochiul superficial, se pare că ei fac uz aici de termenul de ‚filosofie” cu sensuri diferite și nu părerile filozofice în sensul ideilor lui Platon sau ale lui Aristotel. care formează așa numita metafizică. În aceste cazuri cuvântul „filosofie” are sensul de adevărată înțelepciune, al sănătoasei și dreptei gândiri și al comportamentului adevărat dar și sensul de teologie. Faptul că termenul de „filosofie” are mai multe sensuri în lucrările Părinților se poate observa dintr-o scriere a Sfântului Ioan Damaschin denumită, „Capete filozofice", care în Occident a fost denumită „Dialectică” și este cea dintâi dintre cele trei lucrări care poartă titlul de „Fântâna cunoașterii”. În această lucrare, Sfântul Ioan Damaschinul, rezumând întreaga tradiție patristică, dă definițiile filosofiei și limpezește problemele. Mai întâi trebuie notat faptul că grecii antici dădeau adesea, de asemenea, numele de „filosofie” tuturor lucrurilor care puteau fi cunoscute în mod științific. Și unii dintre Părinți au folosit acest termen în acest sens. Sfântul Ioan Damaschinul dă șase definiții ale filosofiei. Mai întâi „filosofia este o cunoaștere a lucrurilor care sunt, atât cât sunt, o cunoaștere a naturii lucrurilor care există”. Știința se preocupă de această cunoaștere a lucrurilor care există. În al doilea rând, „filosofia este cunoașterea atât a lucrurilor divine, precum și omenești, adică a lucrurilor atât vizibile, precum și invizibile”. Prin această definiție se mai spune că este știință și teologie preocupată de Dumnezeu. În al treilea rând, „filosofia, din nou, este studiul morții, fie că este voluntară, fie că este naturală”. Moartea naturală este plecare sufletului din trup, în timp ce moartea voluntară este omorârea patimilor sau, mai corect spus, transformarea patimilor, lucru realizat prin curățirea inimii. De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitorul numește curățirea inimii, filosofie. În al patrulea rând „filosofia este transformarea omului, care se face asemănător cu Dumnezeu”. În acest sens, filosofia este călătoria omului către îndumnezeire. Este caracteristic faptul că în textele patristice termenii de „filosofie” și „teologie” sunt uneori folosiți unul în locul celuilalt. Filosofii sunt numiți teologi atunci când sunt preocupați de Dumnezeu, iar teologii sunt caracterizați drept filosofi, findcă ei posedă teologia revelației prin excelență. Teologii, în sens ortodox, sunt cei care-L văd pe Dumnezeu. În al cincilea rând „filosofia este arta artelor și știința științelor. Aceasta datorită faptului că filosofia este principiul oricărei arte, deoarece doar prin ea orice artă și știință a fost inventată”. În această definiție se pare că teologia este știință. Iar cea de -a șasea definiție este: „filosofia, din nou, este dragoste de înțelepciune. Dar, adevărata înțelepciune este Dumnezeu. De aceea, deagostea de Dumnezeu este adevărata filosofie.”
După aceste definiții ale filosofiei, Sfântul Ioan Damaschinul spune că „filosofia este împărțită în două ramuri: speculativă și practică. Cea speculativă se împarte în teologie, știință și matematică. Cea practică se împarte în etică, economie internă și politică”[4].
Se pare că Sfântul Ioan Damaschin nu include filosofia - metafizica în vreuna dintre aceste definiții. El numește știința – filosofie naturală, iar teologia este numită adevărata filosofie. Nicăieri nu vorbește el de metafizică, pe care într-adevăr Sfinții Părinții, așa cum am văzut mai înainte, nu o acceptau.
[1]
Grigorie Teologul,
Primul discurs teologic NPNF vol. 7, p. 285
[2]
Vasile cel Mare EPE 9, p. 478
[3]
Omilia 57 despre Sfântul Matei NPNF vol. 10, p. 355
[4]
Sf. Ioan Damaschin,
Dialectica, cap. 3, Scrieri, FC vol. 37, p. 11-12
"Persoana în Tradiția Ortodoxă / Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos - Bacău: Ed. Bunavestire , 2002"