[Mosh-Neagu]

Fara sa insemne ca apar parerile lui Hitchens, care am vazut in ce ape se scalda, trebuie sa recunoastem faptul ca, printre credinciosi, se gasesc multi dintre acei care urmeaza calea sclavilor. Acestia, dupa cum spune Sf. Ioan Scararu, nu se roaga cu inima, ci cu buzele, iar noi vedem, stim si simtim cum faptele lor urmeaza poruncii, si nu dragostei. Merg la biserica, nu fiindca simt chemarea si tanjesc dupa starea aceea de prezenta a Duhului Sfant... Merg la biserica nu sa caute dragostea lui Dumnezeu, ci sa evite pedeapsa care s-ar ivi daca nu s-ar duce. Fac milostenie, nu fiindca asa ar simti. Ceea ce simt, se vede din atitudinea pe care o au in societate. Fac milostenie fiindca au porunca sa faca! Se impaca cu fratele lor, inainte de spovedanie, nu fiindca simt nevoia de dragoste si impacare; oricum, ei nu se iarta niciodata din adancul inimii, ci doar asa, ca sa indeplineasca sfatul duhovnicului, fiindca altfel nu s-ar putea impartasi. Si totusi, in scurt timp, scanteia rafuielilor se reaprinde cu si mai mare valvataie, si iarasi si iarasi, pentru zeci si zeci de ani, desi ei se impartasesc de cel putin 4 ori pe an. (Cunosc multe astfel de cazuri!) Probabil si acestia se vor mantui cumva... Nu-i judec eu si nu stiu ce le va orandui Dumnezeu, avand in vedere ca se ostenesc cu mult mai mult in alte directii, mai ales cand tin posturile, fara vin, fara ulei... Dar din cate am inteles din scrierile lui Sf Ioan Scararu, acestia se gasesc pe cea mai de jos treapta a "scarii" catre mantuire.