Citat:
În prealabil postat de Mena59
Sunt de aceeasi parere cu Demetrius. E sfatul cel mai intelept. Mai aveti inca rabdare si fiti incredintati ca rasplata lui Dumnezeu va fi pe masura rabdarii voastre.
Sa va ajute Domnul sa suportati!
Astfel de situatii sunt mai multe decat iti imaginezi, cunosc si eu cazuri grele care au avut rezolvari fericite. Nu deznadajdui.
|
Aiurea, nu mai puneti in carca lui Dumnezeu propria incapacitate de a lua o decizie buna pentru voi.
Intr-o familie unde sunt copii mici la mijloc si unul din sot are probleme chiar grave, atat timp cat se poate mentine familia fara traume majore pentru copii, ai si dreptul si obligatia sa lupti pentru celalat si integritatea familiei tale.
Insa aici este cu totul alta situatie, singurul copil ramas in familie deja are o varsta foaaarte majora, tatalui nu i se mai cere in mod neaparat sa fie nici tata nici sot, si nici nu vrea si pentru ce?
Daca era vorba de ingrijit o persoana cu un handicap major, care nu poate avea grija de ea insisi, era de inteles, dar chiar si asa nu erau obligati sa locuiasca sub acelasi acoperis.
Sotii au obligatii fata de altul si fata de copii in primul rand, iar daca cel care e sot nu simte ca are vreo obligatie fata de sotie si copil asa cum are fata de o persoana care e in putere totusi dar ii terorizeaza pe toti, atunci de ce altii se simt datori fata de el sa-l urmeze in asta?
Eu cred ca motivatiile nu tin de vreun soi de credinta extraordinara ci de omenesti comoditati si lasitati.
Noi nu facem mai nimic, dar lasati ca vine preotul, zice doua vorbe, stropeste cu apa sfintita si bunica zapauca o sa cada in genunchi plina de pocainta ca a descoperit credinta adevarata.
Nu ca tatal ar fi bisericos foarte.. iar restul.. stiu ei mai bine.