[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Seraphim7

Nu înțeleg de ce te tot tavalesti in pseudo istoria bisericii.Trebuie să înțelegi ca fatalismul istoriei,implicit al istoriei bisericii nu afectează structura spirituală a umanului,și al dezvoltarii.Iar dacă ne referim aici la spiritualitatea ortodoxă,ea nu va fi afectată de deciziile factorului uman din cadrul ei.Acele decizii se răsfrîng strict asupra condițiilor istorice,apolitic,sociale etc.Tu mai trebuie sa înțelegi că,creștinismul nu prea are legătură cu tine,sau cu ce afirmi tu.Tu vorbesti doar despre atitudini ale unor scriitori sau membrii ai cultului creștin.Tu nu înțelegi esența creștinismului si implicit a ortodoxiei,deformezi viziunea acestora,transformand-o intr-un soi de extremism.Și așa cum poate au observat si ceilalți si ma gândesc ca ai observat si tu.Numai tu ești ortodox,numai tu ești crestin,numai tu deți adevarul.Referitor la faptul ca eu as fi agnostic sau ateu,deschidem alt topic.

Dacă n-ai fi gnostic sau ateu, ai înţelege. Dacă n-ai fi gnostic sau ateu, n-ai vorbi în halul în care vorbeşti, făcând rău Bisericii.
Dar fiindcă nu-ţi mai pasă, de aia nu înţelegi...
Că nu mai faci parte din Biserică şi nu te mai doare pentru Biserică.
Că nu înţelegi ce este Sfânta Dogmă, ce sunt Sfintele Canoane, ce este Noul Testament şi cum se aplică acestea.

Nu există fatalism în istoria creştină. Există Dumnezeu şi există demonii.
Atât.
Şi fiecare trage pentru partea lui pe oameni. Dumnezeu în Lumină, demonii în întunericul neascultării, nesupunerii, mândriei, lăcomiei.
Şi oamenii ascultă de una din cele două tabere.
În fiecare zi a vieţii lor...
Şi da, acestea afectează structura spirituală a umanului, încă de la Adam şi Eva au afectat-o.
Iar dezvoltarea, alta decât cea duhovnicească, e non-sens, e distructivă Bisericii, fiincă e materialistă.
Biserica (ortodoxă, firesc) există de la Hristos, prin oameni, e însăşi omenirea în Hristos. Asta-i Biserica !

Oricine iubeşte şi urmează pe Hristos, nu hristoşi mincinoşi, este şi vrea să fie, din Biserică. Deci întotdeauna va exista "factorul uman" în Biserică.

"Tu mai trebuie să înţelegi" că creştinismul, prin urmare, are legătură nu numai cu mine, ca persoană, personal, ci cu toţi din Biserică.
Iar creştinismul nu este un cult... :) Biserica nu este un cult... :) Săracul de tine... Eşti căzut în demonic, deplin, poate nu-ţi dai seama sau nu vrei să accepţi, eşti în erezia "new-age".

Siguuur :) tu înţelegi esenţa creştinismului? Tu înţelegi nicio esenţă, cu atât mai mult Esenţa Bisericii.
Deformez viziunea Bisericii? Oh, suflete...

Hristos Însuşi a fost un "extremist", conservator, tradiţionalist, umanitatea prin excelenţă. Sfinţii Apostoli la fel, Sfinţii Părinţi şi Sfinţii Mucenici la fel. Şi oricine este din Biserică, în Biserică, pentru Biserică, la fel. Sunt în Hristos, în Sfinţi, şi continuă lucrarea dragostei lor, a smereniei lor, a ascezei, jertfei, ascultării, slujirii, credinţei, nădejdii, discernământului Domnului şi Sfinţilor.
Acestea sunt adevăratele realităţi ale creaţiei căzute, care trebuie înmulţite pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor, întâi înăuntrul nostru, prin curăţire, luminare şi îndumnezeire, apoi în veşnicia Bisericii.

Cine "observă" că eu, care sunt în Biserică, fac rău Bisericii, este ispitit, cu gânduri mincinoase demonice, şi este poate chiar şi căzut din Biserică şi vorbeşte în numele Bisericii, dar el fiind înafara Bisericii, cum sunt atâte sute de milioane de oameni, în ereziile de toate soiurile şi culorile.

Nu, nu sunt numai eu ortodox, nu sunt numai eu creştin, suntem aproximativ 400 de milioane de creştini, pe tot pământul. Iar restul, cei din erezii, sunt cam 2 miliarde.
Cu ce-i de vină Biserică pentru neascultarea celor din afara Bisericii? Cu nimic. Cu ce-i de vină Hristos, Apostolii, Sfinţii Părinţi, Sfinţii Mucenici, pentru ereziile lor? Cu nimic nu e nimeni de vină, decât ei, dragii de ei...
Îi vrem înapoi în Biserică, îi iubim, dar nu forţăm niciodată pe nimeni, cu nimic.

Fiindcă "lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii" - Efeseni 6, 12.

Şi de care-i plin pământul, mămăliga lor de demoni, jucăuşii se înrăiesc tot mai tare... :)

Pe creştinii, demonii nu-i pot afecta cu nimic, nu au putere asupra creştinilor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie Palama.

De aceea le râd în faţă, de neputinţa lor demonică, sunt nişte prichindei agitaţi nevoie mare împotriva creaţiei, pe care-i biruieşti cu un simplu "Doamne miluieşte" cu durere, din inimă, spus la fiecare ispită.

Dar ce mă doare cumplit, este pentru cei care nu-i biruiesc pe vrăjmaşii demoni, ce-i care cad şi sunt ţinuţi căzuţi...

Doamne miluieşte...

În prealabil postat de ioan67

Ziceai ca scriitorul tau preferat e Sfantul Ioan Gura de Aur, nu? Parca asa am retinut.
Dar de ce il preferi pe Hrisostom, daca nu folosesti nicicum scrierile lui?
Ca zice Sfantul, atat de limpede, atat de minunat, cum e cu Adevarul scris pe tablele de carne si de sange ale inimii noastre... Iti amintesti, frate?
Taranii aceia de care te temi ca n-ar fi rezistat la ideologia vremii, tocmai ei tineau Biserica. Ei erau Biserica, mai intai, iar fara ei nici macar Maxim ori Ioan ori Petru ori Pavel nu ar fi insemnat nimic. Absolut nimic. Pentru ca ar fi predicat in pustiu, din pustiul solitudinii lor.
Dar, spre deosebire de tine, Sfintii acestia pe care i-am pomenit adineauri, isi cunosteau confratii. Le stiau dorul de Dumnezeu, le stiau frumusetea neasemuita a gandului, le stiau rabdarea, dragostea, puterea curata, lacrimile toate...
Sfintii cei mari, Ierarhii, nu au fost niciodata altii decat reprezentantii straluciti ai logodnei dintre sarmanii analfabeti si Mirele Ceresc. Inima lor era bicamerala: de-o parte sarmanii, de cealalta Domnul. Si nici un strat de carne intre ei!...
Asa incat nu te teme! Analfabetii aceia nu aveau nevoie de teologie si dogme. Ei erau Teologia! Ei erau Dogmele! Vii, purtatoare de har, Evanghelii de la care am putea oricind sa ne adapam duhul, sa sorbim apa vietii si cantecul dragostei.
De l-ar fi casapit si pe Maxim si pe toti Ierarhii, fii linistit: dintre taranii aceia ar fi rasarit, cum iese iarba primavara, alti si alti Ierarhi, la fel de straluciti.
Igor, cand vei intalni prima data un analfabet cu mainile crapate de saracie si munca, ingenuncheaza! Saruta-i mana si astfel, in trufia ta, vei descoperi un cantecel nemaiauzit: sipotul nesfarsit de lacrimi pe care Hristos Cel Rastignit si Inviat il daruieste acestor fapturi ale Sale, de lut si Cer.
Asta-i Teologia, Igor, nu ce racnesti tu. Sarmanii nestiuti care dorm sub brazda tuturor istoriilor ticalosiei, asta-i Teologia bineplacuta Domnului.

Ce discurs ecumenist ai ţinut.

Nu există Sfânta Biserică fără dogme. Ţăranii nu pot cuvânta teologic, oricât de frumoşi ar fi. Pot doar acţiona teologic, în fapte. Şi sunt frumoşi cu toţii. Nu există om urât. Şi ateii sunt deosebit de frumoşi. Cu toţii poartă chipul lui Hristos. Hristos a venit pentru toţi. În cămare inimii noastre, trebuie să fie Sfânta Treime şi întreaga creaţie, toţi oamenii, toate animalele, toţi dracii, tot Universul. "Lărgiţi şi voi inimile voastre", spune Pavel. Acelaşi care dădea anatemei îngerii ce schimbau Evanghelia, acelaşi ce dădea satanei, oameni din Biserică...

Vindecă-te de ecumenism, frate Ioane, altfel, nu ai să te mântuieşti.

Folosesc scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, frate Ioane. Dacă ai fi citit din Sfântul Ioan, ai fi simţit Duhul cu care scriu, că este în Duhul Sfântului Ioan Gură de Aur, că de la el, m-am deprins cu un stil anume de gândire şi exprimare. Şi oricine poate să fie în Duh. "În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului." - Galateni 5, 16.
Şi mai ales:
"Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu." - Coloseni 1, 10.
Dar nu pot pune pagini întregi de versete sau citate de la Sfântul Ioan Gură de Aur sau alţi Sfinţi.

Am 29 de volume, cred că tot ce s-a tipărit în limba română de Sfântul Ioan Gură de Aur, nu mă laud cu cât am citit de acolo, dar fiindcă e şi uşor de citit şi foarte profund vindecător şi teologic, mi-a venit la inimă, ca fiind primul, preferatul, locul doi Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Maxim Mărturisitorul, care e cel mai greu de citit, că e foarte profund, nu-i pasă prea mult de a face uşoară exprimarea, ci de a vindeca putoarea Bisericii de atunci şi a reuşit minunat, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efeseului, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Iustin Popovici şi alţii.

Deci imaginează-ţi cum era să trec aici zeci de versete şi pagini, cum era? Avem deja topicuri din acelea.
Trebuie să trecem gândirea noastră în Hristos, viaţa noastră în Hristos. Să scriem ce trăim, să vorbim ce simţim, ce este în noi.
Deci cum aplicăm ce citim, frate Ioane...
Tu nu prea citeşti, aşa simt, iar eu păcătosul, peste 10 ani, am citit 90% din cărţile citite, numai teologie, ortodoxă şi eretică.
Iar apoi întrun strop de har, simt Duhul Bisericii faţă de lucrarea duhurilor demonice. E al Domnului tot, nu mă laud cu nimic.

Iar Sfântul Maxim a fost căsăpit, i s-a tăiat mâna dreaptă şi limba, să nu mai vorbească Adevărul şi să binecuvinteze creştineşte. Şi timp de 3 ani, până s-a trezit un Sinod ce vindeca Biserica, condamnând ereziile împotriva cărora vorbea Sfântul Maxim, nu s-a mai ridicat nimeni dintre ţărani... aproape 3 ani după moartea Sfântului, nu a mai fost niciun creştin pe pământ. Din cei doi ucenici, unul l-a părăsit, a trecut la monofiziţi şi monoteliţi, iar celălalt, a fost ucis şi el.

Iar de îngenuncheat, doar în faţa unui episcop creştin, nu eretic, şi în faţa Domnului, din Sfintele Icoane şi Sfânta Cruce şi a Împărătesei şi a Sfinţilor Săi. Atât.