Vreau sa completez la ce am scris anterior. Se vorbește în creștinăte despre credință și despre fapte(lucrare) DAR NU SE vorbește despre grație(îndurare divină). Veți auzi pe unii care vor spune doar credința contează, sau altii doar faptele contează (adică muncă noastră), sau combinat si fapte si credință, iar eu va spun ca mai important decât orice este grația divină. Să facem un exercițiu de imaginație.* Să ne imaginăm că noi suntem o lampă electrică. Si avem nevoie de bec (credință) ca să luminăm. Priza este grația divină a lui Dumnezeu iar faptele noastre sunt firul ce trebuie băgat în priză. Fara priză becul nu se aprinde iar lampa este inutilă. Exact ca in parabola celor zece virgine(adunarea credincioșilor ~Biserica) care toate aveau lampă dar nu toate aveau ulei. Deci doar Dumnezeu singur poate sa salveze prin pronia si grația sa, fie ca vreți să recunoașteți predestinarea sa sau nu. Cercul vieții este evident iar chemarea Sa este de a ieși din cercul vieții și a intra în împărătia divină predestinată.