Subiect: Universul
View Single Post
  #58  
Vechi 15.12.2018, 16:27:00
Krautrock Krautrock is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.07.2016
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 193
Implicit

Citat:
În prealabil postat de zonepeplay Vezi mesajul
Vroiam sa zic ca, noi uitam sa mai fim oameni, sa avem sentimente, sa ne intelegem mai mult. Toti cautam raspunsuri teoretice care sa ne raspunda la intrebari, dar uitam sa-L mai simtim si sa-L cautam pe Dumnezeu!
A cauta raspunsuri la intrebarile pe care le avem si a incerca sa le ordonam, adica sa construim teorii, astfel incat ideile sa nu se desfasoare in mintea noastra haotic, nu cred ca e un lucru rau. Asta in niciun caz nu ne impiedica sa fim oameni si sa avem sentimente. Deci intre a cauta raspunsuri teoretice si a fi oameni nu cred ca exista nicio contradictie. Mai degraba omul care refuza sa isi foloseasca mintea in mod ordonat e un neom, pentru ca devine incapabil sa inteleaga, iar sentimentele sale sunt incontrolabile.

Problema e ca tocmai in ceea ce priveste ideea de Dumnezeu, in mintea oamenilor exista o dezordine totala. Nu avem nici macar un argument in ce priveste existenta lui si incercam sa-l impunem pe Dumnezeu in mintea altora prin: forta, inselatorie, frica si repetarea la nesfarsit a unor propozitii pe care le luam din start ca fiind adevarate si pe care daca altii ni le contesta, ne infuriem si dam drumul tuturor sentimentelor negative. Chiar si atunci cand credem ca am facut ordine in gandirea despre Dumnezeu, avem de fapt tot haos. Ce e unicitatea in fiinta si intreirea in persoana decat o incercare esuata de a explica ceva, adica o explicatie care nu explica nimic si in urma careia chiar recunoastem uneori ca n-am inteles nimic despre Dumnezeu? Iar daca o gandire haotica devine sursa unor sentimente, cum vor fi oare acestea din urma? Sa vedem: credinta oarba, extaz mistic, impulsul de a porni razboaie impotriva ereticilor, sentimentul ca faci parte dintre cei alesi etc.

Credinciosii se plang ca uneori oamenii obisnuiti pun in balanta numarul de biserici cu cel de spitale sau scoli care s-au construit in Romania dupa 1990. Desigur acest extaz religios al nostru a culminat cu construirea celebrei Catedrale pusa fata in fata cu un alt proiect megalomaniac, de asta data al lui Nicolae Ceausescu, e vorba de Casa Poporului. Ambele constructii denota ruperea de realitate a celor care le-au initiat si le-au dus la bun sfarsit. Ar fi fost mai bine sa se faca cu totul altceva.

Oare cautarea lui Dumnezeu despre care vorbiti nu e oare tocmai o incercare de rupere de realitate si de intrare intr-un haos al sentimentelor? Cred ca in ultimele decenii am inceput sa facem tot mai putina teorie, adica stiinta, iar asta e cea mai mare problema a noastra. Iar in paralel cu aceasta am devenit tot mai rai.
Reply With Quote