Constat ca precum odinioara, cuvantul Crucii pentru unii este "nebunie" iar pentru altii este "puterea lui Dumnezeu". Potrivit invataturii noastre de credinta, Crucea este semnul pogorarii lui Hristos si al iubirii sale de oameni mantuitoare. Legatura sa intima cu Hristos face din ea, icoana icoanelor, locul insusi al prezentei lui Hristos. Importanta acordata Sf. Cruci in cultul ortodox este subliniata prin sarbatorile inchinate acesteia de-a lungul anului liturgic. Atat la Inaltarea Sf. Cruci cat si la Duminica a III-a din Post, Sf. Cruce este cinstita prin intermediul a numeroase tropare. Formulari de genul "Bucura-te, cinstita Cruce..." sunt intalnite in intreaga imnografie consacrata si nu doar in Acatistul Sf. Cruci. Consider ca evlavia credinciosilor si a imnografilor a condus la "personificarea" Sfintei Cruci, totodata acest mod de adresare fiind statornicit in Biserica.
Spre exemplu, troparul urmator se canta in Duminica a III-a din Post:"Acum ostile ingeresti insotesc lemnul cel cinstit cu buna cucernicie inconjurandu-l, si cheama pe toti credinciosii la inchinare. Veniti deci, cei ce va luminati cu postul, sa cadem la el cu bucurie si cu frica, strigand cu credinta: Bucura-te, cinstita Cruce, siguranta lumii". Iata cum talcuieste Makarios Simonopetritul acest tropar: "Venerarea transmite credinciosilor <<bucuria Crucii>>, adica efectele mantuitoare ale Patimii. Cei ce o saruta cu evlavie sunt incredintati ca primesc Duhul Sfant si gasesc o adevarata sfintire in razele duhovnicesti pe care le iradiaza Crucea".
In urmatorul tropar:"Bucura-te cruce, purtatoare de viata, raiule cel frumos al bisericii, pomul nestricaciunii, care ne-ai inflorit desfatarea slavei celei vesnice...da-ne si noua acum sa ajungem la Patimile lui Hristos si la Inviere!", Crucea si Invierea fiind la fel de inseparabile ca si umanitatea lui Hristos de Divinitatea Lui, lumina Crucii o aduce oarecum si pe cea a Pastelui. In acelasi timp, crucea este simbolul participarii noastre la Patima lui Hristos. Caci scopul vietii noastre este a "purta crucea in toate zilele" pentru a urma lui Hristos, a fi rastignit impreuna cu El pentru a putea invia impreuna cu El. Despre aceasta "rastignire duhovnicesca" vorbeste si Sf. Ap. Pavel cand spune: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!"
Nu pot sa cred ca am ajuns sa ne smintim de textele slujbelor bisericesti. Cred ca s-a ajuns aici pentru ca am uitat ca acestea reprezinta rugaciuni ale Bisericii, ce trebuie cantate/ascultate cu evlavie si nu adaptate "nivelului nostru de intelegere". Caci daca, cautam "intelepciunea cuvantului" riscam sa punem in umbra Crucea lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului: "Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos."
|