A mai trecut inca o zi, in aparenta ca oricare alta. Am fost intr-o situatie putin incurcata. Plecand de la coafor destul de tarziu, imi dau seama ca nu am niciun mijloc de transport pentru a ma intoarce acasa. In timp ce plateam, m-a sunat Philippe sa-mi spuna ca nu am nici vapor, nici autobuz, nici macar bicicleta. Pana acasa aveam 20 de km de facut. Coafeza la care am fost a ascultat inevitabil conversatia. Si-a cerut scuze ca a ascultat, dar i-a atras atentia numele localitatii si faptul ca nu mai sunt mijloace de transport. Mi-a spus s-o astept sa faca inchiderea financiara a zilei si ma conduce dumneaei acasa cu masina intrucat locuieste aproape de mine. O astept, plecam, in masina vorbim nimicuri, ca femeile. Cand am ajuns acasa i-am cerut numarul de telefon si numele. Se numeste Mina... Numele Sfantului meu drag! Niciodata nu m-a parasit, dar niciodata! Eu am risipit multe zile necitindu-i Acatistul, dar el, Sfantul, nu m-a uitat nicio secunda!
(doamna e din Maroc, iar tatal ei este originar din Egipt)