Reza Aslan, profesor la Universitatea din California, Riverside : ,,Galileea in care s-a intors Iisus dupa perioada petrecuta cu Ioan Botezatorul era diferita de Galileea in care se nascuse. Tinutul copilariei Sale suferise trauma psihice profunde din pricina represaliilor Romei in urma revoltelor izbucnite dupa moartea lui Irod cel Mare in anul 4 AD. Raspunsul Romei la rebeliune, indiferent unde se iscase a fost unul previzibil: arderea satelor, devastarea oraselor si inrobirea populatiei. Acesta a fost ordinul dat de Imparatul Augustus legiunilor sale, dupa moartea lui Irod, pentru a le servi o lectie rebelilor evrei. Romanii au inabusit relativ usor revoltele din Iudeea si Pereea, acordand o atentie sporita Galileei, nucleul revoltei. Mii de oameni au fost ucisi in timp ce provincia a fost parjolita. Dezastrul s-a extins in toate orasele si toate satele. Satele Emaus si Sampho au fost pustiite,Sepphorisul a fost facut una cu pamantul. Aproape intreaga Galilee a fost trecuta prin foc si sabie. Roma avea motive de a-si canaliza ostilitatile impotriva Galileei.

De secole intregi regiunea fusese un focar de activitate revolutionara. Cu mult inainte de invazia romana termenul de ,,galileean" devenise sinonim cu cel de ,,rebel"€. Josephus spune despre locuitorii Galileei ca ,,de mici sunt invatati cu razboiul"€ iar provincia insasi fusese dintotdeauna ,,rezistenta la invazii straine"€. Nu conta cine erau invadatorii, galileeni refuzau sa se lase stapaniti. Nici macar regele Solomon nu reusise sa-I stapaneasca complet, populatia regiunii rezistand taxelor grele si regimului de munca la care fusesera supusi. Nici macar Hasmoneeni- regii-preoti care dominasera peste tot teritoriul din 140 BC si pana in 63 BC-nu reusisera niciodata cu adevarat sa-I faca pe localnici sa se supuna Templului-stat creat in Iudeea. Iar Galileea fusese permanent un ghimpe in coasta lui Irod.

Galileeni par sa se fi considerat un neam diferit de restul evreilor palestinieni. Josephus se refera in mod expres la ei ca la o alta etnie; Mishna sustine ca galileeni aveau alte legi si obiceiuri pentru casatorie, foloseau alte sisteme, diferite, de masurare pentru greutate si lungime. Erau un popor de pastori-oameni de la tara-usor de recunoscut dupa obiceiurile lor provinciale si accentul rustic distinct al vorbirii. Elita urbana a Iudeei ii insulta pe galileeni numindu-i ,,oameni ai pamantului", un termen care denota dependenta acestora de agricultura. Dar acelasi termen mai avea o conotatie,ii descria pe cei needucati si violenti, cei care nu se supun legii, mai ales in ceea ce priveste zeciuiala la Templu. Nemultumirea iudeilor fata de galileeni reiese din literatura epocii. De cealalta parte multe scrieri apocrife, precum Testamentul lui Levi si Cartea lui Enoch,reflecta sentimentul critic al galileenilor fata de stilul de viata imbelsugat al preotimii iudaice, exploatarea taranilor si rusinoasa colaborare cu Roma.

Fara indoiala ca intre galileeni si Templu exista o legatura emotional profunda, ei considerandu-l ,,Casa lui Dumnezeu"€, dar asta nu facea decat sa accentueze si mai mult antipatia fata de preotii Templului. Exista dovezi din care reiese ca galileeni erau mai putin interesati de ritualurile Templului, si din cauza distantei dintre Galileea si Ierusalim mai putin inclinati sa-l viziteze. Fermierii, taranii si pescarii care reuseau sa stranga destui bani ca sa vina la Ierusalim pentru festivitati erau pusi in umilitoarea situatie de a-si oferi jertfele preotilor bogati, care, de multe ori, erau chiar proprietarii pamanturilor pe care acesti tarani lucrau din greu acasa. Fractura dintre Ideea si Galileea a crescut si mai mult dupa ce Roma a plasat guvernarea ei sub conducerea directa a lui Antipa, fiul lui Irod. Pentru prima data in istorie galileeni aveau un conducator care locuia in Galileea. Tetrarhia lui Antipa a transformat regiunea intr-o jurisdictie politica separate, care nu se mai afla sub autoritatea directa a Templului si a aristocratiei clericale de la Ierusalim.

Pe parcursul a 20 de ani Antipa a construit doua orase grecesti de la zero care insa au perturbat societatea galileeana traditionala. Acestea au fost primele orase adevarate pe care le-a avut Galileea, populate formate aproape in intregime din comercianti romani, neevrei vorbitori de greaca, colonisti instariti din Iudeea,intr-un cuvant negalileeni. Noile orase au exercitat o presiune enorma asupra economiei, practice impartind regiunea intre cei bogati, detinatori ai puterii si cei saraci, care trudeau pentru a le intretine nivelul de trai ridicat. Satele agricole sau pescaresti aflate la limita subzistentei erau din ce in ce mai coplesite de nevoile oraselor, agricultura si productia de alimente mergand catre noua populatie urbana. Taxele au fost ridicate, preturile terenurilor au fost dublate si datoriile au sarit in aer, dezintegrand incet-incet stilul de viata traditional al comunitatii.

Cand Iisus s-a intors Galileea clocotea. Primul deceniu al vietii Sale a coincis cu pradarea si distrugerea provinciei iar al doilea cu reconstruirea ei sub comanda lui Antipa. Cand Iisus a parasit Galileea pentru a se intalni cu Ioan Botezatorul in Iudea, Antipa deja renuntase la Sepphoris ca resedinta regala in favoarea noului si opulentului oras Tiberias. La intoarcerea Sa, Galileea pe care o cunoscuse- ceea a ogoarelor si fermelor razlete, a livezilor infloritoare imprejmite cu flori salbatice-semana mai degraba cu Iudeea din care tocmai se intorsese: urbanizata pe stil elenizat, tiranica si cu paturi sociale divizate, intre cei ce aveau si cei ce nu aveau. Capernaum era locul ideal pentru a-si incepe lucrarea, deoarece reflecta perfect schimbarile economice nefaste produse sub conducerea lui Antipa. Acest sat de aproape 15oo de agricultori si pescari, cunoscut pentru climatul temperat si solul fertil, avea sa devina principalul asezamant al lui Iisus in primul an al lucrarii Sale in Galileea.Satul se intindea de-a lungul unei vaste portiuni a tarmului,permitand aerului sarat si racoros sa cuprinda toate plantele si copacii. Vegetatia litorala era bogata tot anul,in timp ce pe dealuri cresteau nuci salbatici, smochini si maslini.Secretul economic al Capernaumului se gasea insa in bogatiile marii, care ii hranisera pe localnici de secole intregi.

Din pacate la vremea cand Iisus a ajuns in Capernaum toata productia localitatii ajunsese sa deserveasca marile orase, in special Tiberias, noua capitala, aflata la cativa kilometrii la sud. Productia alimentara crestea exponential si odata cu ea si standardul de viata al fermierilor si pescarilor care avusesera capacitatea de a cumpara mai mult teren cultivabil, barci sau plase. Dar la fel ca in restul Galileei profiturile economice de pe urma acestor cresteri mergeau in beneficial marilor latifundiari, al vamesilor care locuiau in afara Capernaumului, al preotilor instariti din Iudeea,si a noii elite urbane din Tiberias. Majoritatea galileenilor nu sesizasera nici o imbunatatire ci, dimpotriva, o inrautatire a situatiei.Acestia au fost primii carora Iisus le-a adresat mesajul Sau: cei ale caror vietii au fost direct afectate de evolutia socio-economica a Galileea".

va urma