În prealabil postat de Catalin79
Buna seara! Am o problema foarte mare si nici macar nu stiu de unde sa incep, din cazua acestei probeleme uneri ma gandesc si sa-mi iau viata pur, nu vreau sa spun ca eu sunt singurul, cu probleme din lume si ca nimeni nu pateste ce patesc eu, stiu ca noi toti trecem prin asta, toti avem aceste ganduri teribile dar cateodata simt ca nu le pot face fata si le cedez zicand ca ele si facand ca ele.
Recunosc, au fost situatii in care, mi-au aparut gandrile si chiar tineam cu ele, era voia mea dar era o voie cidata, sa va dau un exemplu care mi s-a intamplat: Stateam la calculator si dintr-o data imi apare un gand cum ca diavolu este cel adevarat, eu ma tem nu stiu ce sa fac, sunt panicat cedez si zic: da diavolu e adevarul si chiar credeam asta, incerc sa-mi dau seama ca ce am spus e neadevarat dar, parca ceva ma trage ca un magnet si aici intervine si vointa mea, vointa aceea rea si zic vrea sa ma alatur diavolului, apoi simt o durere imensa in sulfet si chiar incerc sa-mi dau seama. ca ceea ce am spus nu e adevarat, dupa cateva minute incerc sa fac in asa fel incat sa-mi para si rau, reusesc putin dar putin.
Recunosc nu sunt un crestin veritabil, la biserica merg (si acolo imi apar ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu dar mai ales impotriva Duhului Sfant) dar cu rugaciunea stau foarte prost, ma rog rareori foarte rar si stiu ca e din cauza lenei adica din cauza mea, si cred ca de aceea imi apar si ganduri de hula asa multe pentru ca eu ii permit, diavolului, sa intre in mine neindeplind voia Domnului.
Dar cateodata acele ganduri devin atat de insuportabile incat chiar as vrea sa nu mai exist, orice, as vrea chiar sa am cancer dar sa nu-L mai hulesc pe Iisus Hristos in halul acesta. Acum de doua saptamani in coace il hulesc pe Duhul Sfant in fiecare zi, dar eu nu vreau imi apar gandurile rele despre El si chiar nu le pot face fata asa ca zic ca aceste ganduri, bineinteles dupa aceea regret amarnic si plang. Noroc cu bunul Dumnezeu Iisus Hristos care, mi-a dat un duhovnic de nota 100000 un om splendid care imi spunea ca daca regreti cu adevarat in orice faci Dumnezeu te iarta chiar si in lucruri de genul acesta inimaginabile trebuie doar sa te intoci la Iisus si El te va primii cu bratele deschise.
Am citi pe un site ortodox despre hula Duhului Sfant si spunea asa: ca oamenii care erau atrasi de placerile lumesti s-au cait si au primit iertarea dar cei ce l-au hulit de Duhul sfant nu vor sa se schimbe si deaia nu sunt iertati dar eu regret sunt momente in care spun din cauza gandurilor il hulesc pe Duhul Sfant si vreau sa spun cum il hulesc ca nu-mi permit si este ingrozitor dar dupa cum v-am spus regret. Insa tare ma tem, de ziua in care gandurile or sa ma infranga si poate ca nu o sa mai regret, si nu voi mai primii iertare.
Totusi, eu vad aceste ganduri ca pe niste incercari, prin care trebuie sa trec da r e atat de greu uneori pentru ca din cauza lor incep sa-l pe diavol ca fiind lumina adevarata si nu pe Hristos desi stiu din toate inima mea ca Iisus Hristos este lumina cea adevara. Din cauza acestor ganduri incep sa nu mai cred nici in Hristos si e tragic.
Va rog mult sa ma ajutati cu ceva, orice un sfat, niste rugaciuni orice.
Am nevoie disperata de ajutor.
Va multumesc!
|