[veilur]

Si eu care credeam ca sunt putini cei care patesc asta. Mi se intimpla cam la fel, dar cu precadere: injuraturi. Mi se amplifica cand aud de la altii sudalme si blestematii, ele rasuna in mintea mea si mai urat, ca incep sa se combine si sa nasca hibrizi greu de imaginat, ca nu as putea sa-i rostesc.
Ideea e ca eu nu am avut ganduri de sinucidere din cauza asta, ba din potriva, mi-am zis ca nu pot sa opresc gandurile, asa ca le-am lasat sa curga, desi uneori e frustrant.
Daca ma luati cu rugaciunea cutare, va zic ca nu merge la oricine. Nu toti putem sa ne rugam non-stop, ca dintr-o data te mai si enervezi si gata ai scapat o sudalma sau o dracuiala. Sau pur si simplu chiar daca te rogi, hula rasuna pe fundal oricum, plutind si alunecand usor din inertia mintii, ca un reflex cu surse in bezna negandirii.
DAR, aici e vorba sa nu se ia decizii pe moment, pentru ca aceste ganduri pot fi pur si simplu ignorate, dupa cum a spus Iustin10.
Probabil, tartorul asteapta sa vada evolutia noastra, sa vada cum reactionam la acest fel de solicitare mentala, sau creierala.
Asadar sa ne vedem de viata, si, injuraturile sa le avem ca un mustrator de constiinta, tovaras de viata.