Citat:
În prealabil postat de Barsaumas
Bineinteles, dar nu tine la cei care sunt dispusi sa treaca peste logica in numele ascultarii. Abia de curind mi-am dat seama ca ei nu cred ca mine, de exemplu, adica ei nu pun intelectul/mentalul inaintea emotiei, ci ALEG sa creada si apoi supun ratiunea jugului de fier al subiectivismului fideist-clericalist. Ca in interpretarea, data de colegul Mihnea Dragomir, metaforei filosfie, a lui Platon mi se pare, cu vizitiul: dupa un credincios "clasic", vointa tine haturile, anume vointa de a crede. E cam ca indragostirea: o abandonare totala in bratele subiectivsmului, subiectivism religios in cazul de fata. :)) Fiind mentat, sunt pur si simplu incapabil sa cred in sensul cu adevarat religios al termenului. De asta la mine nici ortodoxia chipurile innascuta, nici asa-zisa si temporara mea convertire la catolicism nu au avut un efect real, sau nu cred in sfinti: pentru ca aceste eforturi de a crede erau/sunt false, imposibile psihologic, sortite esecului de la bun inceput. Te felicit ca tu poti avea o pozitie de echilibru, esti dintre prea putinii pe forum care sunt asa lucizi.
|
Ma, tu ai rontait ani la randul produse contrafacute, cand le-ai schimbat le-ai schimbat pe altele tot contrafacute si cand in sfarsit ai dat de "the real thing" nici nu mai vrei sa gusti sub pretextul ca te dor deja dintii.
Adevarat dar din vina ta si sa consumi contrafaceri in continuare cu "solidul" argument ca de data asta le faci singur, e deja ridicol.