"Tatălui meu"-poet anonim
"Un zbucium haotic, mi-a cuprins aseară clipele de insomnie,
Călătoream în vid, eram încovoiată,
Iubirea mea pentru tine se zbătea plăpând.
Te visam cu ochii deschiși că mă țineai la pieptul tău
Pentru a nu știu câta oară, leac…
Te-am zărit printre frunzele salciei pletoase
Care mă aștepta printre acele borduri groase de ger.
Mirosea totuși a primăvară,
În mine erai tu de nepătruns.
Când pumnalele vieții îmi dau târcoale,
Cu tăișurile lor de plumb,
Mă întorc cu gândul la tine și la brațele tale, copaci…
Care-mi apără pădurea de zbucium,
Cu fructele lor înlăcrimate dar vii…
Pentru că cicatricile vieții se șterg,
Doar la pieptul tău munte
…iubit tată"
|